Infecția cu HPV este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală din lume. Datele statistice arată că în Statele Unite sunt înregistrate aproximativ 42 de milioane de cazuri, iar în fiecare an apar alte 13 milioane de infectări. Deși aproape toată lumea a auzit de HPV, reticența față de cea mai eficientă metodă de prevenție – vaccinarea – rămâne ridicată. Ce este vaccinul HPV? Cum a fost dezvoltat? De ce rata de vaccinare este încă scăzută? La aceste întrebări răspund Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu în episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”. „Toată lumea ar trebui să se vaccineze împotriva HPV.” Aceasta este premisa de la care pornește discuția cu Dr. Oana Săndulescu. Conform programelor internaționale de vaccinare, imunizarea ar trebui să înceapă la 11 ani, iar ideal este ca dozele să fie administrate până la 14 ani. Pentru reducerea numărului mare de infectări, vaccinarea trebuie făcută atât la fete, cât și la băieți. Pe lângă limitarea răspândirii virusului, imunizarea băieților le poate salva viața: HPV poate determina apariția cancerului anal, penian sau orofaringian. Ideal, vaccinul HPV ar trebui administrat înainte de începerea vieții sexuale. Dacă inițial erau necesare trei doze, în prezent două sunt suficiente, iar unii cercetători consideră că, în viitor, o singură doză ar putea fi la fel de eficientă. Rezultatele vaccinării sunt remarcabile: un studiu american arată că, în rândul fetelor între 11 și 14 ani, vaccinarea a redus cu aproape 90% incidența leziunilor precanceroase. Practic, vaccinarea responsabilă, la scară globală, ar putea duce la eliminarea cancerului de col uterin. În România persistă reticența față de vaccinul HPV, iar campaniile de imunizare nu au funcționat niciodată la capacitate maximă. Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu subliniază necesitatea unui efort comun al întregii societăți pentru a preveni neoplaziile provocate de HPV. Printre soluțiile discutate în episod se numără vaccinarea în școli și derularea unor proiecte susținute de persoane publice care pot promova eficient importanța imunizării. Această inițiativă este susținută de @synevoromania

Infecția cu HPV este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală din lume. Datele statistice arată că în Statele Unite sunt înregistrate aproximativ 42 de milioane de cazuri, iar în fiecare an apar alte 13 milioane de infectări. Deși aproape toată lumea a auzit de HPV, reticența față de cea mai eficientă metodă de prevenție – vaccinarea – rămâne ridicată. Ce este vaccinul HPV? Cum a fost dezvoltat? De ce rata de vaccinare este încă scăzută? La aceste întrebări răspund Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu în episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”.„Toată lumea ar trebui să se vaccineze împotriva HPV.” Aceasta este premisa de la care pornește discuția cu Dr. Oana Săndulescu. Conform programelor internaționale de vaccinare, imunizarea ar trebui să înceapă la 11 ani, iar ideal este ca dozele să fie administrate până la 14 ani. Pentru reducerea numărului mare de infectări, vaccinarea trebuie făcută atât la fete, cât și la băieți. Pe lângă limitarea răspândirii virusului, imunizarea băieților le poate salva viața: HPV poate determina apariția cancerului anal, penian sau orofaringian.Ideal, vaccinul HPV ar trebui administrat înainte de începerea vieții sexuale. Dacă inițial erau necesare trei doze, în prezent două sunt suficiente, iar unii cercetători consideră că, în viitor, o singură doză ar putea fi la fel de eficientă. Rezultatele vaccinării sunt remarcabile: un studiu american arată că, în rândul fetelor între 11 și 14 ani, vaccinarea a redus cu aproape 90% incidența leziunilor precanceroase. Practic, vaccinarea responsabilă, la scară globală, ar putea duce la eliminarea cancerului de col uterin.În România persistă reticența față de vaccinul HPV, iar campaniile de imunizare nu au funcționat niciodată la capacitate maximă. Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu subliniază necesitatea unui efort comun al întregii societăți pentru a preveni neoplaziile provocate de HPV. Printre soluțiile discutate în episod se numără vaccinarea în școli și derularea unor proiecte susținute de persoane publice care pot promova eficient importanța imunizării.Această inițiativă este susținută de @synevoromania

Stimă, nu stigmă!

S3E7 - Vaccinul HPV: cine și când îl face. Un dialog cu Dr. Oana Săndulescu

Cancerul nu este o condamnare. Poate fi întâmpinat cu o sticlă de șampanie și poate fi învins cu ajutorul tratamentelor inovatoare, al răbdării și al sprijinului din partea familiei. Aceasta este lecția pe care o învățăm de la Corina Vințan, o supraviețuitoare care a depistat boala târziu, dar nu a renunțat nicio clipă la luptă. Astăzi, vine la podcastul „Stimă, nu stigmă” și povestește cum a reușit să învingă cancerul de endometru. Corina a primit diagnosticul într-unul dintre cele mai dificile momente pentru sistemul medical: în pandemie. Ieșirile din casă erau limitate, spitalele erau suprasolicitate, iar persoanele cu comorbidități erau expuse unui risc suplimentar. O sângerare apărută în timpul unui exercițiu banal de sport a alarmat-o. Deși își făcea analizele de două ori pe an, diagnosticul a fost neașteptat: adenocarcinom de endometru, într-un stadiu avansat. După ce a aflat vestea, s-a întâlnit cu prietenele, au băut șampanie, le-a spus că are cancer și că urmează să lupte. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Corina subliniază că sprijinul familiei este esențial, mai ales după diagnostic. Sora ei i-a fost alături permanent: a trimis scrisori în străinătate, a căutat cei mai buni medici și a susținut-o în momentele în care Corina simțea că ar putea renunța. Tocmai pentru că a înțeles cât de important este să ai pe cineva lângă tine, Corina Vințan a fondat o asociație care sprijină femeile diagnosticate cu cancere ginecologice. Tratarea cancerului depinde în mare măsură de relația pacient–medic. Corina spune că a învins boala pentru că a întâlnit medici optimiști, siguri pe ei, care i-au transmis constant încrederea că fiecare etapă a tratamentului este corectă. Comunicau continuu cu ea: știa din timp ce urmează, iar după fiecare procedură era întrebată cum s-a simțit. Acest sprijin o face să afirme astăzi că lupta nu a fost la fel de grea pe cât se aștepta și că fiecare pacientă ar trebui să beneficieze de o astfel de îngrijire. Această inițiativă este susținută de @synevoromania

Cancerul nu este o condamnare. Poate fi întâmpinat cu o sticlă de șampanie și poate fi învins cu ajutorul tratamentelor inovatoare, al răbdării și al sprijinului din partea familiei. Aceasta este lecția pe care o învățăm de la Corina Vințan, o supraviețuitoare care a depistat boala târziu, dar nu a renunțat nicio clipă la luptă. Astăzi, vine la podcastul „Stimă, nu stigmă” și povestește cum a reușit să învingă cancerul de endometru.Corina a primit diagnosticul într-unul dintre cele mai dificile momente pentru sistemul medical: în pandemie. Ieșirile din casă erau limitate, spitalele erau suprasolicitate, iar persoanele cu comorbidități erau expuse unui risc suplimentar. O sângerare apărută în timpul unui exercițiu banal de sport a alarmat-o. Deși își făcea analizele de două ori pe an, diagnosticul a fost neașteptat: adenocarcinom de endometru, într-un stadiu avansat. După ce a aflat vestea, s-a întâlnit cu prietenele, au băut șampanie, le-a spus că are cancer și că urmează să lupte.În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Corina subliniază că sprijinul familiei este esențial, mai ales după diagnostic. Sora ei i-a fost alături permanent: a trimis scrisori în străinătate, a căutat cei mai buni medici și a susținut-o în momentele în care Corina simțea că ar putea renunța. Tocmai pentru că a înțeles cât de important este să ai pe cineva lângă tine, Corina Vințan a fondat o asociație care sprijină femeile diagnosticate cu cancere ginecologice.Tratarea cancerului depinde în mare măsură de relația pacient–medic. Corina spune că a învins boala pentru că a întâlnit medici optimiști, siguri pe ei, care i-au transmis constant încrederea că fiecare etapă a tratamentului este corectă. Comunicau continuu cu ea: știa din timp ce urmează, iar după fiecare procedură era întrebată cum s-a simțit. Acest sprijin o face să afirme astăzi că lupta nu a fost la fel de grea pe cât se aștepta și că fiecare pacientă ar trebui să beneficieze de o astfel de îngrijire.Această inițiativă este susținută de @synevoromania

S3E6 - "Am cumpărat o șampanie și le-am spus prietenelor mele că am cancer." Corina Vințan povestește cum a învins cancerul de endometru

Virusul HPV afectează aproape toate persoanele active sexual și este responsabil, la nivel global, de aproximativ 5% dintre toate cancerele. Este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală. Aceste date statistice ne arată cât de importante sunt prevenția și testarea. Cu toate acestea, în România, cancerul de col uterin se află pe locul al treilea ca mortalitate prin cancer. La nivelul Uniunii Europene, România are cele mai multe decese cauzate de această boală. Lipsa informării, stigmatizarea pacientelor și miturile despre HPV contribuie la această situație. În acest episod, Dr. Victoria Aramă ne ajută să înțelegem infecția cu HPV și, mai ales, ce putem face pentru a o preveni și combate. De la momentul infectării cu virusul HPV și până la apariția leziunilor sau a cancerului invaziv pot trece chiar și 20 de ani. Evoluția este lentă, iar această informație este vitală pentru femei. Practic, dacă se testează regulat în acest interval, șansele de diagnostic precoce și supraviețuire cresc considerabil.Există peste 200 de tulpini HPV, însă cele mai periculoase sunt tulpinile 16 și 18, responsabile pentru aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin. Împotriva lor avem vaccinul HPV. Acesta a fost și rămâne ținta unor mituri și conspirații. Cum este fabricat vaccinul? Prin inginerie genetică. Conține doar proteina virală, fără ADN viral, deci nu poate fi contagios. Vaccinarea este recomandată și în rândul bărbaților. Datele statistice arată că numărul bărbaților infectați este chiar mai mare decât al femeilor: unul din cinci este pozitiv HPV. În plus, virusul poate provoca și cancere masculine, motiv pentru care imunizarea lor este la fel de importantă. Această inițiativă este susținută de @synevoromania

Virusul HPV afectează aproape toate persoanele active sexual și este responsabil, la nivel global, de aproximativ 5% dintre toate cancerele. Este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală. Aceste date statistice ne arată cât de importante sunt prevenția și testarea. Cu toate acestea, în România, cancerul de col uterin se află pe locul al treilea ca mortalitate prin cancer. La nivelul Uniunii Europene, România are cele mai multe decese cauzate de această boală. Lipsa informării, stigmatizarea pacientelor și miturile despre HPV contribuie la această situație. În acest episod, Dr. Victoria Aramă ne ajută să înțelegem infecția cu HPV și, mai ales, ce putem face pentru a o preveni și combate.De la momentul infectării cu virusul HPV și până la apariția leziunilor sau a cancerului invaziv pot trece chiar și 20 de ani. Evoluția este lentă, iar această informație este vitală pentru femei. Practic, dacă se testează regulat în acest interval, șansele de diagnostic precoce și supraviețuire cresc considerabil.Există peste 200 de tulpini HPV, însă cele mai periculoase sunt tulpinile 16 și 18, responsabile pentru aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin. Împotriva lor avem vaccinul HPV. Acesta a fost și rămâne ținta unor mituri și conspirații. Cum este fabricat vaccinul? Prin inginerie genetică. Conține doar proteina virală, fără ADN viral, deci nu poate fi contagios.Vaccinarea este recomandată și în rândul bărbaților. Datele statistice arată că numărul bărbaților infectați este chiar mai mare decât al femeilor: unul din cinci este pozitiv HPV. În plus, virusul poate provoca și cancere masculine, motiv pentru care imunizarea lor este la fel de importantă.Această inițiativă este susținută de @synevoromania  

S3E5 - Mituri despre HPV și vaccinare. Ce trebuie să știe tinerii și părinții lor, cu Dr. Victoria Aramă

„Mama mea a avut cancer. O să fac și eu?” Este o întrebare pe care medicii o aud foarte des. Din păcate, nu există un răspuns cert, însă datele statistice arată că, în cazul cancerelor genetice, riscul de moștenire este de 50%. Vestea bună este că, în ultimii ani, genetica a cunoscut o dezvoltare uriașă, iar pacientele și rudele lor pot afla din timp cât de mare este pericolul apariției unei neoplazii. În acest episod al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Ileana-Delia Săbău răspunde întrebărilor, temerilor și miturilor legate de cancer. Cu o simplă analiză de sânge, medicii pot afla dacă o persoană are o mutație predispozantă la cancer. Predispoziția nu înseamnă automat că pacienta va face boala, dar reprezintă un semnal de alarmă și impune o monitorizare atentă. În cazul în care medicii descoperă o astfel de mutație, aplică așa-numita testare „în cascadă”: sunt verificate rudele de gradul întâi ale pacientei, iar dacă printre acestea se identifică aceeași mutație, atunci și rudele lor apropiate vor fi testate.În cazul cancerelor ginecologice, medicii investighează cât mai multe gene, deoarece numărul celor care pot provoca boala este ridicat. De pildă, în cancerul de sân există aproximativ 30 de gene implicate, iar cercetările încă nu le-au identificat pe toate. Pentru că genetica implică mulți factori, medicii pun cap la cap fiecare detaliu din viața pacientului. Pe lângă istoricul familial, se ia în considerare și zona de proveniență a familiei. Finlandezii, polonezii sau evreii așkenazi, de exemplu, prezintă un risc mai mare de a dezvolta anumite cancere, precum cel de sân sau cel ovarian. Vestea că ai putea transmite copiilor cancerul de care suferi este extrem de greu de dus. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, medicul genetician Ileana-Delia Sabău povestește cum unele paciente tind să uite de ele și să nu se mai concentreze pe propriul tratament. Grija pentru cei apropiați nu trebuie să anuleze grija pentru propria persoană. Pacienții trebuie să știe că o testare genetică nu reprezintă o condamnare, ci mai degrabă un avertisment care poate salva vieți. Această inițiativă este susținută de ‪@synevoromania‬.

„Mama mea a avut cancer. O să fac și eu?” Este o întrebare pe care medicii o aud foarte des. Din păcate, nu există un răspuns cert, însă datele statistice arată că, în cazul cancerelor genetice, riscul de moștenire este de 50%. Vestea bună este că, în ultimii ani, genetica a cunoscut o dezvoltare uriașă, iar pacientele și rudele lor pot afla din timp cât de mare este pericolul apariției unei neoplazii. În acest episod al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Ileana-Delia Săbău răspunde întrebărilor, temerilor și miturilor legate de cancer.Cu o simplă analiză de sânge, medicii pot afla dacă o persoană are o mutație predispozantă la cancer. Predispoziția nu înseamnă automat că pacienta va face boala, dar reprezintă un semnal de alarmă și impune o monitorizare atentă. În cazul în care medicii descoperă o astfel de mutație, aplică așa-numita testare „în cascadă”: sunt verificate rudele de gradul întâi ale pacientei, iar dacă printre acestea se identifică aceeași mutație, atunci și rudele lor apropiate vor fi testate.În cazul cancerelor ginecologice, medicii investighează cât mai multe gene, deoarece numărul celor care pot provoca boala este ridicat. De pildă, în cancerul de sân există aproximativ 30 de gene implicate, iar cercetările încă nu le-au identificat pe toate.Pentru că genetica implică mulți factori, medicii pun cap la cap fiecare detaliu din viața pacientului. Pe lângă istoricul familial, se ia în considerare și zona de proveniență a familiei. Finlandezii, polonezii sau evreii așkenazi, de exemplu, prezintă un risc mai mare de a dezvolta anumite cancere, precum cel de sân sau cel ovarian.Vestea că ai putea transmite copiilor cancerul de care suferi este extrem de greu de dus. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, medicul genetician Ileana-Delia Sabău povestește cum unele paciente tind să uite de ele și să nu se mai concentreze pe propriul tratament. Grija pentru cei apropiați nu trebuie să anuleze grija pentru propria persoană. Pacienții trebuie să știe că o testare genetică nu reprezintă o condamnare, ci mai degrabă un avertisment care poate salva vieți.Această inițiativă este susținută de ‪@synevoromania‬.

S3E4 - Genetica și cancerele ginecologice ereditare: depistare și prevenție cu Dr. Ileana-Delia Manea-Săbău

După diagnostic, în cele mai multe cazuri urmează și o testare genetică. Dr. Amalia Roșu subliniază că această procedură este vitală pentru paciente. Cu ajutorul testării, medicii pot recomanda un tratament personalizat, adaptat nevoilor fiecărei femei. În același timp, testarea genetică este de mare ajutor și pentru rude, care pot afla cât de mare este riscul de a dezvolta un cancer — mai ales că aproximativ 15% dintre cancerele ovariene au o componentă genetică. Drumul către remisie presupune însă multe alte analize și investigații: CT-uri, RMN-uri, puncții. Toate sunt discutate și interpretate de echipa multidisciplinară — oncolog medical, chirurg, anatomopatolog și genetician — pentru a identifica cel mai bun plan de tratament. Este esențial ca pacienta să știe că nu este singură în această luptă. Consilierea psihologică sau împărtășirea experiențelor cu alte paciente pot fi de mare ajutor după diagnostic sau pe parcursul tratamentului.Evoluția medicinei oncologice aduce tot mai multă speranță pentru pacientele cu cancer ovarian. Specialiștii consideră că noile medicamente ar putea transforma această afecțiune într-o boală cronică, una care să nu mai fie fatală. Această inițiativă este susținută de Synevo.

După diagnostic, în cele mai multe cazuri urmează și o testare genetică. Dr. Amalia Roșu subliniază că această procedură este vitală pentru paciente. Cu ajutorul testării, medicii pot recomanda un tratament personalizat, adaptat nevoilor fiecărei femei. În același timp, testarea genetică este de mare ajutor și pentru rude, care pot afla cât de mare este riscul de a dezvolta un cancer — mai ales că aproximativ 15% dintre cancerele ovariene au o componentă genetică.Drumul către remisie presupune însă multe alte analize și investigații: CT-uri, RMN-uri, puncții. Toate sunt discutate și interpretate de echipa multidisciplinară — oncolog medical, chirurg, anatomopatolog și genetician — pentru a identifica cel mai bun plan de tratament. Este esențial ca pacienta să știe că nu este singură în această luptă. Consilierea psihologică sau împărtășirea experiențelor cu alte paciente pot fi de mare ajutor după diagnostic sau pe parcursul tratamentului.Evoluția medicinei oncologice aduce tot mai multă speranță pentru pacientele cu cancer ovarian. Specialiștii consideră că noile medicamente ar putea transforma această afecțiune într-o boală cronică, una care să nu mai fie fatală.Această inițiativă este susținută de Synevo.

S3E3 - Lupta cu "ucigașul tăcut". O discuție despre cancerul ovarian, alături de Dr. Amalia Roșu

Testele de sânge, examinările histopatologice, testările genetice și testele de monitorizare sunt doar câteva dintre analizele de laborator esențiale pentru diagnosticarea și gestionarea cancerelor ginecologice. Toate aceste probe ajung la medicul de laborator, care trebuie să le interpreteze cât mai repede și cât mai bine, astfel încât pacienta să poată începe tratamentul la timp. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Antoanela Curici, director medical Synevo România, explică relevanța diferitelor tipuri de analize medicale pentru diagnosticul și monitorizarea cancerelor din sfera genitală. Medicina de laborator folosește teste tot mai moderne, ceea ce a redus considerabil timpul de diagnosticare. Zilele sau chiar săptămânile câștigate datorită tehnologiei pot face diferența pentru pacientele cu cancer cervical, ovarian. Medicina de laborator nu doar că depistează neoplazia, ci îi sprijină și pe medicii oncologi în ajustarea tratamentului. O hemogramă, de exemplu, poate arăta că terapia nu funcționează și chiar îi dăunează pacientei, caz în care aceasta trebuie schimbată. În plus, pentru evaluarea toleranței la tratament, medicii de laborator verifică funcția hepatică și renală. După administrarea tratamentului, pacienta trebuie să efectueze periodic analize, la 3 sau 6 luni, în funcție de starea de sănătate. Pe lângă testele uzuale, medicii de laborator pot evalua toxicitatea unor medicamente sau pot realiza analize menite să depisteze o recidivă. Un test LDH, de exemplu, poate fi primul semn al reapariției cancerului și, din acest motiv, este recomandat pacientelor care au mai fost diagnosticate. Testarea la timp poate face diferența. În oncologie, fiecare zi contează. De aceea, atunci când apar simptome sau suspiciuni, este esențial să discutați cu un medic, care vă va îndruma către testele potrivite. Această inițiativă este susținută de Synevo.

Testele de sânge, examinările histopatologice, testările genetice și testele de monitorizare sunt doar câteva dintre analizele de laborator esențiale pentru diagnosticarea și gestionarea cancerelor ginecologice. Toate aceste probe ajung la medicul de laborator, care trebuie să le interpreteze cât mai repede și cât mai bine, astfel încât pacienta să poată începe tratamentul la timp. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Antoanela Curici, director medical Synevo România, explică relevanța diferitelor tipuri de analize medicale pentru diagnosticul și monitorizarea cancerelor din sfera genitală.Medicina de laborator folosește teste tot mai moderne, ceea ce a redus considerabil timpul de diagnosticare. Zilele sau chiar săptămânile câștigate datorită tehnologiei pot face diferența pentru pacientele cu cancer cervical, ovarian. Medicina de laborator nu doar că depistează neoplazia, ci îi sprijină și pe medicii oncologi în ajustarea tratamentului. O hemogramă, de exemplu, poate arăta că terapia nu funcționează și chiar îi dăunează pacientei, caz în care aceasta trebuie schimbată. În plus, pentru evaluarea toleranței la tratament, medicii de laborator verifică funcția hepatică și renală.După administrarea tratamentului, pacienta trebuie să efectueze periodic analize, la 3 sau 6 luni, în funcție de starea de sănătate. Pe lângă testele uzuale, medicii de laborator pot evalua toxicitatea unor medicamente sau pot realiza analize menite să depisteze o recidivă. Un test LDH, de exemplu, poate fi primul semn al reapariției cancerului și, din acest motiv, este recomandat pacientelor care au mai fost diagnosticate.Testarea la timp poate face diferența. În oncologie, fiecare zi contează. De aceea, atunci când apar simptome sau suspiciuni, este esențial să discutați cu un medic, care vă va îndruma către testele potrivite.Această inițiativă este susținută de Synevo.

S3E2 - Analizele de laborator relevante pentru cancerele ginecologice, cu Dr. Antoanela Curici

Screening-ul este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cancerului. Îi ajută pe medici să depisteze boala înainte ca aceasta să provoace simptome. Este cu atât mai important în cazul cancerelor ginecologice, care, de regulă, se manifestă doar în stadii avansate. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Silviu Iștoc explică cât de bine funcționează screening-ul în România, care sunt beneficiile majore și ce obstacole există în aplicarea lui. Screening-ul reprezintă o testare în masă a unei populații aparent sănătoase. Nu există un consens internațional privind vârsta la care o femeie ar trebui să înceapă screening-ul. În funcție de țară, primul test se face între 21 și 25 de ani. Condiția esențială este ca acest proces să fie riguros și să urmeze un program clar, stabilit de autorități. În România, screening-ul poate începe la 25 de ani, iar testarea se repetă la fiecare 5 ani.În Europa, cancerul de col uterin nu se află în primele zece forme de cancer. În România, însă, ocupă locul al treilea. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Dr. Silviu Iștoc povestește că, în Marea Britanie, operațiile pentru cancer de col uterin sunt astăzi extrem de rare, iar majoritatea pacientelor provin din afara țării, tocmai datorită eficienței programelor de screening. Una dintre principalele piedici în calea screening-ului este lipsa de informare. Multe femei nu știu nici de existența lui, nici cum pot participa. Pentru altele, rușinea de a merge la medic sau frica de rezultat devin bariere greu de trecut. La acestea se adaugă și factorul financiar, care descurajează multe paciente. Unele dintre aceste probleme ar putea fi rezolvate pe viitor, prin introducerea autorecoltării. Această inițiativă este susținută de Synevo.

Screening-ul este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cancerului. Îi ajută pe medici să depisteze boala înainte ca aceasta să provoace simptome. Este cu atât mai important în cazul cancerelor ginecologice, care, de regulă, se manifestă doar în stadii avansate. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Silviu Iștoc explică cât de bine funcționează screening-ul în România, care sunt beneficiile majore și ce obstacole există în aplicarea lui.Screening-ul reprezintă o testare în masă a unei populații aparent sănătoase. Nu există un consens internațional privind vârsta la care o femeie ar trebui să înceapă screening-ul. În funcție de țară, primul test se face între 21 și 25 de ani. Condiția esențială este ca acest proces să fie riguros și să urmeze un program clar, stabilit de autorități. În România, screening-ul poate începe la 25 de ani, iar testarea se repetă la fiecare 5 ani.În Europa, cancerul de col uterin nu se află în primele zece forme de cancer. În România, însă, ocupă locul al treilea. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Dr. Silviu Iștoc povestește că, în Marea Britanie, operațiile pentru cancer de col uterin sunt astăzi extrem de rare, iar majoritatea pacientelor provin din afara țării, tocmai datorită eficienței programelor de screening.Una dintre principalele piedici în calea screening-ului este lipsa de informare. Multe femei nu știu nici de existența lui, nici cum pot participa. Pentru altele, rușinea de a merge la medic sau frica de rezultat devin bariere greu de trecut. La acestea se adaugă și factorul financiar, care descurajează multe paciente. Unele dintre aceste probleme ar putea fi rezolvate pe viitor, prin introducerea autorecoltării.Această inițiativă este susținută de Synevo.

S3E1 - Screening-ul salvează vieți. Cum descoperim cancerele ginecologice la timp, cu Dr. Silviu Iștoc

Un diagnostic de cancer schimbă totul. Pentru multe femei tinere, una dintre marile temeri este legată de viitor: „Voi mai putea avea copii după tratament?” Într-un nou episod al podcast-ului, dr. Corina Gică, medic obstetrician-ginecolog cu specializare în reproducerea medicală asistată, explică ce opțiuni există pentru păstrarea fertilității înainte de tratamentele oncologice.   Fertilitatea poate fi afectată de chimioterapie și radioterapie, uneori definitiv. De aceea, pacientele trebuie informate cât mai devreme despre posibilitatea de a-și conserva ovocitele sau embrionii, oferindu-le șansa de a avea copii după încheierea tratamentului. Din păcate, multe femei află prea târziu despre aceste soluții sau sunt descurajate de mituri false. Unul dintre cele mai răspândite este ideea că o sarcină poate „reactiva” cancerul – un lucru infirmat de cercetările medicale recente.   Pentru femeile diagnosticate cu cancer, există mai multe opțiuni pentru prezervarea fertilității. Una dintre cele mai eficiente metode este congelarea ovocitelor sau a embrionilor, mai ales pentru paciente sub 40 de ani. Cu cât o femeie este mai tânără, cu atât are șanse mai mari ca aceste ovocite să fie viabile atunci când va decide să devină mamă. O altă metodă, mai puțin cunoscută, dar utilizată în unele cazuri, este conservarea țesutului ovarian, care poate fi reimplantat după tratament.   În ciuda progreselor din domeniul reproducerii asistate, doar 5-10% dintre pacientele oncologice apelează la prezervarea fertilității. Motivul? Lipsa informațiilor, costurile ridicate și teama de complicații. Dr. Corina Gică ne spune că aceste temeri pot fi combătute printr-o mai bună informare și prin includerea specialiștilor din domeniul fertilității în echipele multidisciplinare care tratează cancerul.   Speranța există, iar medicina oferă soluții reale pentru femeile care își doresc să aibă copii după un diagnostic oncologic. Contează însă ca pacientele să fie informate la timp și să ia deciziile potrivite pentru viitorul lor.

Un diagnostic de cancer schimbă totul. Pentru multe femei tinere, una dintre marile temeri este legată de viitor: „Voi mai putea avea copii după tratament?” Într-un nou episod al podcast-ului, dr. Corina Gică, medic obstetrician-ginecolog cu specializare în reproducerea medicală asistată, explică ce opțiuni există pentru păstrarea fertilității înainte de tratamentele oncologice.  Fertilitatea poate fi afectată de chimioterapie și radioterapie, uneori definitiv. De aceea, pacientele trebuie informate cât mai devreme despre posibilitatea de a-și conserva ovocitele sau embrionii, oferindu-le șansa de a avea copii după încheierea tratamentului. Din păcate, multe femei află prea târziu despre aceste soluții sau sunt descurajate de mituri false. Unul dintre cele mai răspândite este ideea că o sarcină poate „reactiva” cancerul – un lucru infirmat de cercetările medicale recente.  Pentru femeile diagnosticate cu cancer, există mai multe opțiuni pentru prezervarea fertilității. Una dintre cele mai eficiente metode este congelarea ovocitelor sau a embrionilor, mai ales pentru paciente sub 40 de ani. Cu cât o femeie este mai tânără, cu atât are șanse mai mari ca aceste ovocite să fie viabile atunci când va decide să devină mamă. O altă metodă, mai puțin cunoscută, dar utilizată în unele cazuri, este conservarea țesutului ovarian, care poate fi reimplantat după tratament.  În ciuda progreselor din domeniul reproducerii asistate, doar 5-10% dintre pacientele oncologice apelează la prezervarea fertilității. Motivul? Lipsa informațiilor, costurile ridicate și teama de complicații. Dr. Corina Gică ne spune că aceste temeri pot fi combătute printr-o mai bună informare și prin includerea specialiștilor din domeniul fertilității în echipele multidisciplinare care tratează cancerul.  Speranța există, iar medicina oferă soluții reale pentru femeile care își doresc să aibă copii după un diagnostic oncologic. Contează însă ca pacientele să fie informate la timp și să ia deciziile potrivite pentru viitorul lor.

S2_ep.6 - Voi mai putea avea copii? Totul despre fertilitatea după cancer, cu Dr. Corina Gica

Alexandra Corina Bărăscu este avocat și, la prima vedere, pare genul de persoană care are totul sub control. Însă, în urmă cu câțiva ani, a primit vestea pe care nimeni nu vrea să o audă: cancer de sân. A acceptat să vorbească despre experiența ei, povestind cu sinceritate cum a trecut prin momentele grele, ce a învățat despre sine și ce mesaj are pentru cei care se confruntă cu aceeași luptă.   Totul a început cu un control de rutină, pe care l-a făcut la recomandarea medicului său ginecolog. Deși își făcea analizele periodic, mamografia a scos la iveală o problemă. Următorul pas a fost ecografia, apoi biopsia. „Mâine te duci și faci biopsia”, i-a spus medicul. A fost suficient ca să înțeleagă că lucrurile sunt serioase. A urmat un moment de șoc, lacrimi, dar și o decizie: să facă tot ce ține de ea ca să meargă înainte.   Tratamentul nu a fost ușor – operație, chimioterapie, radioterapie. Chimioterapia, în special, a fost cea mai grea încercare. „Îți cade părul, îți cad genele, te slăbește fizic și psihic, dar trebuie să găsești resursele să continui.” Cu toate acestea, a făcut tot posibilul să nu se lase doborâtă. A călătorit, a purtat peruci colorate, s-a machiat și a încercat să își păstreze moralul ridicat. Pentru ea, aceste mici gesturi au făcut diferența.   Un alt lucru important? Oamenii din jur. Alexandra spune că familia și prietenii trebuie să fie acolo, dar nu ca să plângă alături de pacient, ci ca să îl sprijine, să îl încurajeze. A contat enorm și relația de încredere pe care a avut-o cu medicii.   Acum, după ani de la diagnostic, Alexandra este bine și își continuă controalele regulate. Viața i s-a schimbat, dar nu doar din cauza bolii, ci pentru că a învățat să se bucure de lucruri mici, să fie mai răbdătoare și să nu mai amâne ceea ce îi aduce bucurie. „Trăiește clipa și nu te lăsa copleșit de frică” – este mesajul ei pentru toți cei care trec printr-o situație similară.   Povestea ei este una despre putere, despre cum te ridici după cel mai greu moment al vieții tale și despre cum îți recâștigi nu doar sănătatea, ci și încrederea în tine.

Alexandra Corina Bărăscu este avocat și, la prima vedere, pare genul de persoană care are totul sub control. Însă, în urmă cu câțiva ani, a primit vestea pe care nimeni nu vrea să o audă: cancer de sân. A acceptat să vorbească despre experiența ei, povestind cu sinceritate cum a trecut prin momentele grele, ce a învățat despre sine și ce mesaj are pentru cei care se confruntă cu aceeași luptă.  Totul a început cu un control de rutină, pe care l-a făcut la recomandarea medicului său ginecolog. Deși își făcea analizele periodic, mamografia a scos la iveală o problemă. Următorul pas a fost ecografia, apoi biopsia. „Mâine te duci și faci biopsia”, i-a spus medicul. A fost suficient ca să înțeleagă că lucrurile sunt serioase. A urmat un moment de șoc, lacrimi, dar și o decizie: să facă tot ce ține de ea ca să meargă înainte.  Tratamentul nu a fost ușor – operație, chimioterapie, radioterapie. Chimioterapia, în special, a fost cea mai grea încercare. „Îți cade părul, îți cad genele, te slăbește fizic și psihic, dar trebuie să găsești resursele să continui.” Cu toate acestea, a făcut tot posibilul să nu se lase doborâtă. A călătorit, a purtat peruci colorate, s-a machiat și a încercat să își păstreze moralul ridicat. Pentru ea, aceste mici gesturi au făcut diferența.  Un alt lucru important? Oamenii din jur. Alexandra spune că familia și prietenii trebuie să fie acolo, dar nu ca să plângă alături de pacient, ci ca să îl sprijine, să îl încurajeze. A contat enorm și relația de încredere pe care a avut-o cu medicii.  Acum, după ani de la diagnostic, Alexandra este bine și își continuă controalele regulate. Viața i s-a schimbat, dar nu doar din cauza bolii, ci pentru că a învățat să se bucure de lucruri mici, să fie mai răbdătoare și să nu mai amâne ceea ce îi aduce bucurie. „Trăiește clipa și nu te lăsa copleșit de frică” – este mesajul ei pentru toți cei care trec printr-o situație similară.  Povestea ei este una despre putere, despre cum te ridici după cel mai greu moment al vieții tale și despre cum îți recâștigi nu doar sănătatea, ci și încrederea în tine.

S2_ep.5 - Teamă, curaj și vindecare sau cum mergi mai departe ca să învingi, cu avocat Alexandra Corina Bărăscu

Într-un nou episod al podcast-ului nostru, dr. Dana Nedelcu, medic primar radiologie și imagistică medicală, ne vorbește despre ce înseamnă să ai grijă de sănătatea sânilor, de ce este important screening-ul și cum putem îmbunătăți felul în care diagnosticăm cancerul de sân. Cu o experiență vastă și o viziune clară asupra viitorului acestui domeniu, doamna doctor explică pe înțelesul tuturor de ce depistarea timpurie poate face diferența și cum tehnologia, folosită corect, poate ajuta medicii să fie mai buni în ceea ce fac.   În multe țări, femeile primesc automat invitații la mamografie la fiecare doi ani. Un sistem organizat, care ajută la descoperirea cancerului de sân înainte să apară simptome. Metodele clasice au limitele lor iar pentru a le depăși, se încearcă integrarea unor tehnici mai avansate, cum ar fi tomosinteza, o tehnologie care crește șansele de a vedea tumorile mici. În România, însă, lucrurile sunt mai haotice. Femeile ajung la control când și dacă își fac timp, iar programele de screening sunt fragmentate, fără un plan clar care să ajungă la toate persoanele care au nevoie.   O soluție ar putea fi și folosirea inteligenței artificiale, care devine tot mai prezentă în imagistică. Dar, chiar dacă poate fi un ajutor real, nu poate înlocui complet experiența unui medic. Diagnosticul corect vine dintr-o combinație între ce spune tehnologia și ce vede specialistul.   Am mai discutat despre folosirea mai multor metode imagistice. Nu toate cancerele arată la fel și nu toate se văd la mamografie. Unele pot fi detectate doar prin ecografie, altele doar prin tomosinteză sau printr-o combinație a acestora. De aceea, un diagnostic corect necesită mai mult decât o singură investigație, iar colaborarea dintre medici este întotdeauna importantă.  Ideal ar fi ca toate aceste metode să fie integrate într-un centru dedicat sănătății sânilor. Dar un astfel de centru nu înseamnă doar aparatură performantă, ci și o echipă de specialiști care colaborează eficient: radiologi, chirurgi, oncologi și radioterapeuți. Pacienta nu ar trebui să fie nevoită să alerge dintr-un loc în altul, să se lovească de liste de așteptare sau de recomandări contradictorii. Într-un centru bine organizat, tot procesul – de la diagnostic la tratament – ar trebui să fie clar și rapid, astfel încât femeile să primească răspunsurile și soluțiile de care au nevoie fără stres suplimentar.   În final, dr. Nedelcu vorbește despre rolul pe care medicii cu experiență îl au în formarea noilor generații din domeniul medical. Pe lângă partea tehnică, este esențial ca viitorii specialiști să învețe și cum să fie aproape de pacienții lor, cum să le vorbească și să-i ajute să treacă printr-un diagnostic dificil. O veste proastă nu trebuie să însemne panică, iar un medic bun nu înseamnă doar cineva care știe să citească o mamografie, ci și cineva care știe să asculte și să ghideze pacienta cu empatie.

Într-un nou episod al podcast-ului nostru, dr. Dana Nedelcu, medic primar radiologie și imagistică medicală, ne vorbește despre ce înseamnă să ai grijă de sănătatea sânilor, de ce este important screening-ul și cum putem îmbunătăți felul în care diagnosticăm cancerul de sân. Cu o experiență vastă și o viziune clară asupra viitorului acestui domeniu, doamna doctor explică pe înțelesul tuturor de ce depistarea timpurie poate face diferența și cum tehnologia, folosită corect, poate ajuta medicii să fie mai buni în ceea ce fac.  În multe țări, femeile primesc automat invitații la mamografie la fiecare doi ani. Un sistem organizat, care ajută la descoperirea cancerului de sân înainte să apară simptome. Metodele clasice au limitele lor iar pentru a le depăși, se încearcă integrarea unor tehnici mai avansate, cum ar fi tomosinteza, o tehnologie care crește șansele de a vedea tumorile mici. În România, însă, lucrurile sunt mai haotice. Femeile ajung la control când și dacă își fac timp, iar programele de screening sunt fragmentate, fără un plan clar care să ajungă la toate persoanele care au nevoie.  O soluție ar putea fi și folosirea inteligenței artificiale, care devine tot mai prezentă în imagistică. Dar, chiar dacă poate fi un ajutor real, nu poate înlocui complet experiența unui medic. Diagnosticul corect vine dintr-o combinație între ce spune tehnologia și ce vede specialistul.  Am mai discutat despre folosirea mai multor metode imagistice. Nu toate cancerele arată la fel și nu toate se văd la mamografie. Unele pot fi detectate doar prin ecografie, altele doar prin tomosinteză sau printr-o combinație a acestora. De aceea, un diagnostic corect necesită mai mult decât o singură investigație, iar colaborarea dintre medici este întotdeauna importantă. Ideal ar fi ca toate aceste metode să fie integrate într-un centru dedicat sănătății sânilor. Dar un astfel de centru nu înseamnă doar aparatură performantă, ci și o echipă de specialiști care colaborează eficient: radiologi, chirurgi, oncologi și radioterapeuți. Pacienta nu ar trebui să fie nevoită să alerge dintr-un loc în altul, să se lovească de liste de așteptare sau de recomandări contradictorii. Într-un centru bine organizat, tot procesul – de la diagnostic la tratament – ar trebui să fie clar și rapid, astfel încât femeile să primească răspunsurile și soluțiile de care au nevoie fără stres suplimentar.  În final, dr. Nedelcu vorbește despre rolul pe care medicii cu experiență îl au în formarea noilor generații din domeniul medical. Pe lângă partea tehnică, este esențial ca viitorii specialiști să învețe și cum să fie aproape de pacienții lor, cum să le vorbească și să-i ajute să treacă printr-un diagnostic dificil. O veste proastă nu trebuie să însemne panică, iar un medic bun nu înseamnă doar cineva care știe să citească o mamografie, ci și cineva care știe să asculte și să ghideze pacienta cu empatie. 

S2_ep.4 - Cum ne uităm la sănătatea sânilor cu Dr. Dana Nedelcu

În cel mai recent episod al podcast-ului nostru, l-am avut invitat pe dr. Paul Stanciu, chirurg ginecolog-oncolog cu o vastă experiență în chirurgie minim invazivă. Am vorbit despre cancerul ginecologic, cu un accent special pe cancerul endometrial – cel mai frecvent cancer de acest tip.   Am aflat că această boală are legătură directă cu factori precum obezitatea, diabetul și excesul de estrogen, iar în România numărul cazurilor este în creștere. Diagnosticul precoce face o mare diferență, așa că simptome precum sângerările anormale, durerile pelviene sau secrețiile neobișnuite nu ar trebui ignorate. Dr. Stanciu ne-a explicat și cum se face diagnosticarea: de la ecografie pelviană și biopsie endometrială până la investigații mai avansate, cum ar fi RMN-ul.   Când vine vorba de tratament, intervenția chirurgicală este, de obicei, prima opțiune. În Marea Britanie, majoritatea operațiilor se fac prin metode minim invazive – laparoscopie sau chirurgie robotică – care ajută pacientele să se recupereze mai repede și cu mai puține complicații. În România, însă, aceste tehnici sunt disponibile doar în câteva centre mari, ceea ce face ca accesul la ele să fie limitat.   Am discutat și despre diferențele dintre sistemele medicale din România și Marea Britanie. Acolo, pacientele diagnosticate intră rapid într-un circuit bine pus la punct, astfel încât tratamentul începe, de obicei, în cel mult patru săptămâni. În plus, deciziile sunt luate de o echipă multidisciplinară, unde specialiști din mai multe domenii – chirurgie, oncologie, radioterapie, imunoterapie – stabilesc împreună cea mai bună strategie de tratament.   Un alt subiect important a fost sprijinul psihologic. În Marea Britanie, pacientele au acces la consiliere și sunt ghidate pe tot parcursul tratamentului. În România, astfel de servicii sunt mai puțin dezvoltate, deși ar fi extrem de utile.   Acest episod ne oferă o imagine clară asupra cancerului endometrial: cum îl putem preveni, cum se diagnostichează și care sunt opțiunile de tratament. Cel mai important mesaj? Să fim informate și să avem acces la îngrijire de calitate – asta poate face diferența în șansele de supraviețuire și în calitatea vieții pacientelor.

În cel mai recent episod al podcast-ului nostru, l-am avut invitat pe dr. Paul Stanciu, chirurg ginecolog-oncolog cu o vastă experiență în chirurgie minim invazivă. Am vorbit despre cancerul ginecologic, cu un accent special pe cancerul endometrial – cel mai frecvent cancer de acest tip.  Am aflat că această boală are legătură directă cu factori precum obezitatea, diabetul și excesul de estrogen, iar în România numărul cazurilor este în creștere. Diagnosticul precoce face o mare diferență, așa că simptome precum sângerările anormale, durerile pelviene sau secrețiile neobișnuite nu ar trebui ignorate. Dr. Stanciu ne-a explicat și cum se face diagnosticarea: de la ecografie pelviană și biopsie endometrială până la investigații mai avansate, cum ar fi RMN-ul.  Când vine vorba de tratament, intervenția chirurgicală este, de obicei, prima opțiune. În Marea Britanie, majoritatea operațiilor se fac prin metode minim invazive – laparoscopie sau chirurgie robotică – care ajută pacientele să se recupereze mai repede și cu mai puține complicații. În România, însă, aceste tehnici sunt disponibile doar în câteva centre mari, ceea ce face ca accesul la ele să fie limitat.  Am discutat și despre diferențele dintre sistemele medicale din România și Marea Britanie. Acolo, pacientele diagnosticate intră rapid într-un circuit bine pus la punct, astfel încât tratamentul începe, de obicei, în cel mult patru săptămâni. În plus, deciziile sunt luate de o echipă multidisciplinară, unde specialiști din mai multe domenii – chirurgie, oncologie, radioterapie, imunoterapie – stabilesc împreună cea mai bună strategie de tratament.  Un alt subiect important a fost sprijinul psihologic. În Marea Britanie, pacientele au acces la consiliere și sunt ghidate pe tot parcursul tratamentului. În România, astfel de servicii sunt mai puțin dezvoltate, deși ar fi extrem de utile.  Acest episod ne oferă o imagine clară asupra cancerului endometrial: cum îl putem preveni, cum se diagnostichează și care sunt opțiunile de tratament. Cel mai important mesaj? Să fim informate și să avem acces la îngrijire de calitate – asta poate face diferența în șansele de supraviețuire și în calitatea vieții pacientelor.  

S2_Ep.3 - Dr. Paul Stanciu - Cel mai frecvent cancer ginecologic – ce ar trebui să știi

Noul episod din podcast-ul nostru îl are ca invitat pe Dr. Dan Corneliu Jinga, oncolog recunoscut și Doctor în Științe Medicale – Magna cum laude. Domnia sa discută alături de profesorul Peltecu despre tratamentul sistemic al cancerelor genitale, cu un accent special pe cancerul de endometru și cancerul ovarian. Pe parcursul interviului, sunt abordate simptomele, factorii de risc și opțiunile de diagnostic și prevenție, punându-se un accent deosebit pe importanța identificării timpurii a acestor afecțiuni. Cancerul de endometru, cunoscut și sub numele de cancer al corpului uterin, este una dintre cele mai frecvente forme de cancer ginecologic. Unul dintre semnele sale principale este sângerarea anormală, un simptom care, în cazul femeilor aflate la menopauză, este relativ ușor de identificat. Totuși, în perimenopauză, această sângerare poate fi confundată cu variațiile normale ale ciclului menstrual, ceea ce întârzie adesea diagnosticul. În stadii avansate, cancerul de endometru poate determina simptome nespecifice, cum ar fi probleme digestive sau urinare, ceea ce îl face și mai dificil de recunoscut. Uneori, boala nu prezintă simptome evidente și este descoperită întâmplător în timpul unei ecografii transvaginale de rutină. Pe de altă parte, cancerul ovarian este considerat cel mai agresiv dintre cancerele ginecologice, având un prognostic nefavorabil din cauza diagnosticării tardive. Una dintre particularitățile acestui tip de cancer este faptul că nu are simptome specifice în stadiile incipiente. Femeile pot resimți balonare persistentă, senzație de sațietate rapidă, greață sau disconfort abdominal, simptome care pot fi confundate cu probleme digestive minore. Un factor de risc major este predispoziția genetică, iar mutațiile BRCA1 și BRCA2 sunt printre cele mai cunoscute în acest sens. De aceea, testarea genetică joacă un rol esențial în luarea unor măsuri de prevenție. Discuția celor doi specialiști subliniază importanța prevenirii și a diagnosticului precoce în cancerele ginecologice. Consultațiile ginecologice regulate, atenția la simptomele neobișnuite și testarea genetică pentru persoanele cu istoric familial de cancer ovarian sau de sân sunt esențiale pentru creșterea șanselor de supraviețuire și pentru adoptarea unor măsuri preventive adecvate.

Noul episod din podcast-ul nostru îl are ca invitat pe Dr. Dan Corneliu Jinga, oncolog recunoscut și Doctor în Științe Medicale – Magna cum laude. Domnia sa discută alături de profesorul Peltecu despre tratamentul sistemic al cancerelor genitale, cu un accent special pe cancerul de endometru și cancerul ovarian. Pe parcursul interviului, sunt abordate simptomele, factorii de risc și opțiunile de diagnostic și prevenție, punându-se un accent deosebit pe importanța identificării timpurii a acestor afecțiuni. Cancerul de endometru, cunoscut și sub numele de cancer al corpului uterin, este una dintre cele mai frecvente forme de cancer ginecologic. Unul dintre semnele sale principale este sângerarea anormală, un simptom care, în cazul femeilor aflate la menopauză, este relativ ușor de identificat. Totuși, în perimenopauză, această sângerare poate fi confundată cu variațiile normale ale ciclului menstrual, ceea ce întârzie adesea diagnosticul. În stadii avansate, cancerul de endometru poate determina simptome nespecifice, cum ar fi probleme digestive sau urinare, ceea ce îl face și mai dificil de recunoscut. Uneori, boala nu prezintă simptome evidente și este descoperită întâmplător în timpul unei ecografii transvaginale de rutină. Pe de altă parte, cancerul ovarian este considerat cel mai agresiv dintre cancerele ginecologice, având un prognostic nefavorabil din cauza diagnosticării tardive. Una dintre particularitățile acestui tip de cancer este faptul că nu are simptome specifice în stadiile incipiente. Femeile pot resimți balonare persistentă, senzație de sațietate rapidă, greață sau disconfort abdominal, simptome care pot fi confundate cu probleme digestive minore. Un factor de risc major este predispoziția genetică, iar mutațiile BRCA1 și BRCA2 sunt printre cele mai cunoscute în acest sens. De aceea, testarea genetică joacă un rol esențial în luarea unor măsuri de prevenție. Discuția celor doi specialiști subliniază importanța prevenirii și a diagnosticului precoce în cancerele ginecologice. Consultațiile ginecologice regulate, atenția la simptomele neobișnuite și testarea genetică pentru persoanele cu istoric familial de cancer ovarian sau de sân sunt esențiale pentru creșterea șanselor de supraviețuire și pentru adoptarea unor măsuri preventive adecvate.

S2_Ep.2 - Dr. Dan Jinga - tratamentul sistemic in cancerele genitale

Într-un nou episod al podcast-ului, Dr. Prof. Peltecu o are ca invitată pe Victoria Asanache, o navigatoare de pacienți cu peste 20 de ani de experiență în domeniul sănătății, formată la Institutul Harold Freeman din SUA, recunoscut pentru pionieratul în navigația pacienților. Dânsa a conciliat peste 12.000 de pacienți și aproape 15.000 de aparținători.  Interviul oferă o incursiune detaliată în rolul navigatorului de pacienți, un specialist care ghidează bolnavii prin labirintul diagnosticării și tratamentului, cu un accent special pe cancerul mamar și alte forme de cancer. Victoria Asanache explică modul în care această profesie transformă traiectoriile de viață ale femeilor care se confruntă cu un diagnostic dificil, oferindu-le sprijin logistic, emoțional și educațional.   Dialogul scoate la lumină dificultățile pe care pacienții le întâlnesc în sistemul medical: de la accesul dificil la investigații complexe, la gestionarea emoțiilor puternice care vin odată cu un diagnostic grav. Invitata povestește cu empatie și pasiune despre cum fiecare caz reprezintă nu doar o provocare profesională, ci și o ocazie de a schimba destine.   Un alt subiect cheie este legătura profund umană care se formează între navigator și pacient. Doamna Asanache vorbește despre puterea sprijinului moral, despre cum cuvintele și gesturile potrivite pot reda speranța acolo unde părea pierdută. În plus, dânsa subliniază importanța colaborării între navigatori, medici și familii, pentru a crea un sistem de suport complet și eficient.   Profesorul Peltecu adaugă o perspectivă valoroasă, discutând impactul integrării navigatorilor de pacienți în echipele medicale și rolul acestora în îmbunătățirea calității vieții bolnavilor. Interviul evidențiază și aspectele etice ale profesiei, punând în prim-plan respectul pentru demnitatea umană și necesitatea unei abordări personalizate în tratarea cancerului.   Episodul se încheie cu un mesaj plin de speranță despre curajul și solidaritatea care pot transforma viețile celor aflați în lupta cu boala, oferind ascultătorilor o lecție prețioasă despre compasiune și puterea sprijinului mutual.

Într-un nou episod al podcast-ului, Dr. Prof. Peltecu o are ca invitată pe Victoria Asanache, o navigatoare de pacienți cu peste 20 de ani de experiență în domeniul sănătății, formată la Institutul Harold Freeman din SUA, recunoscut pentru pionieratul în navigația pacienților. Dânsa a conciliat peste 12.000 de pacienți și aproape 15.000 de aparținători. Interviul oferă o incursiune detaliată în rolul navigatorului de pacienți, un specialist care ghidează bolnavii prin labirintul diagnosticării și tratamentului, cu un accent special pe cancerul mamar și alte forme de cancer. Victoria Asanache explică modul în care această profesie transformă traiectoriile de viață ale femeilor care se confruntă cu un diagnostic dificil, oferindu-le sprijin logistic, emoțional și educațional.  Dialogul scoate la lumină dificultățile pe care pacienții le întâlnesc în sistemul medical: de la accesul dificil la investigații complexe, la gestionarea emoțiilor puternice care vin odată cu un diagnostic grav. Invitata povestește cu empatie și pasiune despre cum fiecare caz reprezintă nu doar o provocare profesională, ci și o ocazie de a schimba destine.  Un alt subiect cheie este legătura profund umană care se formează între navigator și pacient. Doamna Asanache vorbește despre puterea sprijinului moral, despre cum cuvintele și gesturile potrivite pot reda speranța acolo unde părea pierdută. În plus, dânsa subliniază importanța colaborării între navigatori, medici și familii, pentru a crea un sistem de suport complet și eficient.  Profesorul Peltecu adaugă o perspectivă valoroasă, discutând impactul integrării navigatorilor de pacienți în echipele medicale și rolul acestora în îmbunătățirea calității vieții bolnavilor. Interviul evidențiază și aspectele etice ale profesiei, punând în prim-plan respectul pentru demnitatea umană și necesitatea unei abordări personalizate în tratarea cancerului.  Episodul se încheie cu un mesaj plin de speranță despre curajul și solidaritatea care pot transforma viețile celor aflați în lupta cu boala, oferind ascultătorilor o lecție prețioasă despre compasiune și puterea sprijinului mutual.  

S2_Ep.1 - Navigatorul de pacienți– meseria esențială, dar mai puțin cunoscută în România cu Victoria Asanache

Diana avea doar 32 de ani când viața i-a fost întoarsă pe dos de un diagnostic pe care nici o femeie nu vrea să-l audă: cancer de col uterin. Era tânără, plină de planuri și își construia o carieră solidă în industria comunicării. Dar într-o clipă, toate acestea au trecut pe plan secund. O luptă neașteptată pentru propria viață începea – una care avea să o transforme pentru totdeauna. Își amintește perfect acea zi. Șocul, întrebările care o copleșeau și haosul emoțional care părea să nu mai lase loc de speranță. Căutările disperate după răspunsuri au purtat-o prin diverse cabinete și spitale. Printre toți acești pași nesiguri, a întâlnit și oameni care au știut să-i redea puterea. Profesorul Peltecu, de exemplu, i-a spus cu o voce calmă, dar hotărâtă: „E viața ta, merită să te lupți pentru ea.” Acele cuvinte au aprins în ea o scânteie, suficientă pentru a începe să creadă din nou că are o șansă.  Drumul a fost lung, presărat cu tratamente complexe și decizii grele. Diana a învățat să-și aleagă cu grijă echipa medicală și să aibă încredere în acei oameni care priveau dincolo de boală, care o vedeau pe „ea”. Dar, poate cel mai important, a descoperit cât de mult contează sprijinul emoțional. Familia, partenerul de viață, prietenii – toți au avut un rol esențial. Nu prin cuvinte mari sau gesturi spectaculoase, ci prin prezență sinceră și normalitate. Diana povestește cum gesturile mici, cum ar fi o cafea adusă pe neașteptate sau un mesaj de încurajare, au făcut diferența. „Mila nu ajută. Tratează-mă ca pe un om obișnuit,” le spunea celor apropiați. Și ei au înțeles. Astăzi, Diana este o învingătoare. Povestea ei nu este doar despre durere sau greutăți, ci mai ales despre reziliență și curaj. Este un manifest al vieții trăite cu sens, al importanței prevenției și al puterii pe care o găsim în noi atunci când totul pare pierdut. Prin cuvintele și experiențele sale, Diana le încurajează pe femei să-și facă testul HPV și să nu lase sănătatea pe mâna întâmplării. Diagnosticul timpuriu face diferența, spune ea, iar povestea ei este dovada clară a acestui fapt. În dialogul cu profesorul Peltecu, Diana nu doar împărtășește o experiență, ci oferă o lecție de viață. Una despre luptă, sprijin și vindecare. Din haos, și-a construit o poveste care să inspire. Și astăzi, prin fiecare cuvânt, Diana întinde o mână de ajutor celor care poate abia încep această călătorie dificilă. Pentru că știe ce înseamnă să lupți – și știe că victoria este posibilă.

Diana avea doar 32 de ani când viața i-a fost întoarsă pe dos de un diagnostic pe care nici o femeie nu vrea să-l audă: cancer de col uterin. Era tânără, plină de planuri și își construia o carieră solidă în industria comunicării. Dar într-o clipă, toate acestea au trecut pe plan secund. O luptă neașteptată pentru propria viață începea – una care avea să o transforme pentru totdeauna.Își amintește perfect acea zi. Șocul, întrebările care o copleșeau și haosul emoțional care părea să nu mai lase loc de speranță. Căutările disperate după răspunsuri au purtat-o prin diverse cabinete și spitale. Printre toți acești pași nesiguri, a întâlnit și oameni care au știut să-i redea puterea. Profesorul Peltecu, de exemplu, i-a spus cu o voce calmă, dar hotărâtă: „E viața ta, merită să te lupți pentru ea.” Acele cuvinte au aprins în ea o scânteie, suficientă pentru a începe să creadă din nou că are o șansă. Drumul a fost lung, presărat cu tratamente complexe și decizii grele. Diana a învățat să-și aleagă cu grijă echipa medicală și să aibă încredere în acei oameni care priveau dincolo de boală, care o vedeau pe „ea”. Dar, poate cel mai important, a descoperit cât de mult contează sprijinul emoțional. Familia, partenerul de viață, prietenii – toți au avut un rol esențial. Nu prin cuvinte mari sau gesturi spectaculoase, ci prin prezență sinceră și normalitate. Diana povestește cum gesturile mici, cum ar fi o cafea adusă pe neașteptate sau un mesaj de încurajare, au făcut diferența. „Mila nu ajută. Tratează-mă ca pe un om obișnuit,” le spunea celor apropiați. Și ei au înțeles.Astăzi, Diana este o învingătoare. Povestea ei nu este doar despre durere sau greutăți, ci mai ales despre reziliență și curaj. Este un manifest al vieții trăite cu sens, al importanței prevenției și al puterii pe care o găsim în noi atunci când totul pare pierdut. Prin cuvintele și experiențele sale, Diana le încurajează pe femei să-și facă testul HPV și să nu lase sănătatea pe mâna întâmplării. Diagnosticul timpuriu face diferența, spune ea, iar povestea ei este dovada clară a acestui fapt.În dialogul cu profesorul Peltecu, Diana nu doar împărtășește o experiență, ci oferă o lecție de viață. Una despre luptă, sprijin și vindecare. Din haos, și-a construit o poveste care să inspire. Și astăzi, prin fiecare cuvânt, Diana întinde o mână de ajutor celor care poate abia încep această călătorie dificilă. Pentru că știe ce înseamnă să lupți – și știe că victoria este posibilă.

Ep.8 E viața ta, merită să te lupți pentru ea. Povestea Dianei, drumul de la speranță la victorie

Dr. Dan Corneliu Jinga, oncolog recunoscut și Doctor în Științe Medicale – Magna cum laude, discută alături de profesorul Peltecu despre cancerul de col uterin, provocările prevenției și importanța educației medicale. Interviul scoate în evidență situația alarmantă din Europa de Est, inclusiv România, unde incidența și mortalitatea sunt printre cele mai ridicate, în contrast cu țările dezvoltate care aplică programe eficiente de vaccinare și screening. Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai frecvent cancer la nivel global, fiind asociat în principal cu infecția HPV. Dr. Jinga explică faptul că, deși vaccinarea anti-HPV este cheia prevenirii, rezistența populației la vaccinare a întârziat inițierea unor programe de vaccinare eficientă în România, lăsând regiunea cu o incidență ridicată comparativ cu alte țări, unde vaccinarea anti-HPV în școli a redus drastic aceste cazuri în rândul populației. Deoarece bărbații pot fi purtători ai virusului, Dr. Jinga subliniază importanța vaccinării ambelor sexe, această măsură contribuind la scăderea ratei generale de infecție. De asemenea, screening-ul regulat rămâne esențial chiar și pentru cei vaccinați, tehnicile avansate de testare HPV îmbunătățind semnificativ capacitatea de depistare timpurie a leziunilor precanceroase. Pe lângă riscurile oncologice, stigma socială asociată cancerului de col uterin influențează negativ prevenția. Dr. Jinga atrage atenția asupra percepției greșite că doar femeile sunt afectate, subliniind că virusul poate cauza și cancer de penis la bărbați. Educația și discuțiile deschise sunt vitale pentru depășirea acestei stigmatizări și pentru încurajarea prevenției active. Dr. Jinga și profesorul Peltecu încurajează responsabilizarea medicilor și a publicului prin educație, susținând inițiativele de prevenire prin vaccinare și informare, pentru a reduce cazurile și a salva vieți.

Dr. Dan Corneliu Jinga, oncolog recunoscut și Doctor în Științe Medicale – Magna cum laude, discută alături de profesorul Peltecu despre cancerul de col uterin, provocările prevenției și importanța educației medicale. Interviul scoate în evidență situația alarmantă din Europa de Est, inclusiv România, unde incidența și mortalitatea sunt printre cele mai ridicate, în contrast cu țările dezvoltate care aplică programe eficiente de vaccinare și screening.Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai frecvent cancer la nivel global, fiind asociat în principal cu infecția HPV. Dr. Jinga explică faptul că, deși vaccinarea anti-HPV este cheia prevenirii, rezistența populației la vaccinare a întârziat inițierea unor programe de vaccinare eficientă în România, lăsând regiunea cu o incidență ridicată comparativ cu alte țări, unde vaccinarea anti-HPV în școli a redus drastic aceste cazuri în rândul populației.Deoarece bărbații pot fi purtători ai virusului, Dr. Jinga subliniază importanța vaccinării ambelor sexe, această măsură contribuind la scăderea ratei generale de infecție. De asemenea, screening-ul regulat rămâne esențial chiar și pentru cei vaccinați, tehnicile avansate de testare HPV îmbunătățind semnificativ capacitatea de depistare timpurie a leziunilor precanceroase.Pe lângă riscurile oncologice, stigma socială asociată cancerului de col uterin influențează negativ prevenția. Dr. Jinga atrage atenția asupra percepției greșite că doar femeile sunt afectate, subliniind că virusul poate cauza și cancer de penis la bărbați. Educația și discuțiile deschise sunt vitale pentru depășirea acestei stigmatizări și pentru încurajarea prevenției active.Dr. Jinga și profesorul Peltecu încurajează responsabilizarea medicilor și a publicului prin educație, susținând inițiativele de prevenire prin vaccinare și informare, pentru a reduce cazurile și a salva vieți.

Ep.7 Vaccinarea Anti-HPV – Pasul spre Eradicarea Cancerului de Col Uterin?

Profesor Doctor Peltecu demitizează cancerul ginecologic și mamar Podcastul ‘’Stimă, nu stigmă’’ adresează probleme reale prin conversații deschise, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare. În toți acești ani în care sunt alături de femei în lupta lor cu cancerele ginecologice și de sân, am observat două constante care mă întristează și acum. Felul în care, în România, vorbim despre cancere: vorbim puțin, superficial și fragmentat. Sigur că sunt conversații dificile, mai ales de avut în spațiul public, însă efectul generat este acela că nu există informații complete, aplicate și verificate de specialiști. Astăzi, în România, o pacientă nu are acces la informații care îi pot salva viața. Există o stigmatizare în jurul cancerelor ginecologice și de sân, în felul în care vorbim despre cancer și în felul în care relaționăm cu pacientele. Astfel, a apărut inițiativa unui proiect ce își propune să ofere informații reale, de la specialiști în domeniu, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare.

Profesor Doctor Peltecu demitizează cancerul ginecologic și mamar Podcastul ‘’Stimă, nu stigmă’’ adresează probleme reale prin conversații deschise, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare. În toți acești ani în care sunt alături de femei în lupta lor cu cancerele ginecologice și de sân, am observat două constante care mă întristează și acum.Felul în care, în România, vorbim despre cancere: vorbim puțin, superficial și fragmentat. Sigur că sunt conversații dificile, mai ales de avut în spațiul public, însă efectul generat este acela că nu există informații complete, aplicate și verificate de specialiști.Astăzi, în România, o pacientă nu are acces la informații care îi pot salva viața. Există o stigmatizare în jurul cancerelor ginecologice și de sân, în felul în care vorbim despre cancer și în felul în care relaționăm cu pacientele. Astfel, a apărut inițiativa unui proiect ce își propune să ofere informații reale, de la specialiști în domeniu, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare.

hubhopper

Stimă, nu stigmă!

hubhopper