Încrederea în medic, viteza de reacție a specialiștilor, suportul altor paciente și sprijinul familiei sunt unele dintre cele mai importante elemente în lupta împotriva cancerului. Mihaela Jiloveanu a avut parte de ele din momentul în care a fost diagnosticată și până când a învins boala.În acest episod, ea se reîntâlnește cu Dr. Gheorghe Peltecu. I-a fost alături pe tot parcursul acestui drum către supraviețuire, iar acum sunt din nou față în față. De această dată, nu se mai află într-un cabinet medical, ci într-un studio de filmări.Într-un dialog sincer, cei doi discută despre sfaturile pe care ar trebui să le primească o pacientă după ce află diagnosticul. În timpul consultațiilor, Dr. Gheorghe Peltecu a avertizat-o asupra efectelor secundare ale tratamentului și a asigurat-o că va învinge boala dacă începe la timp toate procedurile medicale. Mihaela mărturisește că a avut încredere totală încă din momentul în care a intrat în cabinet. Colegele de salon care devin prietene pe viață reprezintă o parte emoționantă din povestea Mihaelei. Ea spune că drumul spre vindecare ar fi fost mult mai greu dacă nu le-ar fi avut alături pe femeile pe care le-a întâlnit în timpul tratamentului. Și-au împărtășit trăirile și fricile, iar în momentele în care una dintre ele trecea printr-o perioadă grea, celelalte o sprijineau. Fiecare ședință de tratament se încheia cu discuții despre reacțiile adverse și despre ce pot face pentru a depăși acele stări.Mihaela povestește că, în această luptă, ai nevoie de putere și încredere inclusiv din interior. În acest episod, ea descrie cum se mobiliza în cele mai dificile perioade și cum își amintea că este o luptătoare. În drumul către vindecare, sportul are un rol extrem de important. Pacientele diagnosticate sunt îndemnate să nu renunțe la mișcare, deoarece aceasta ajută atât fizic, cât și psihic. Diagnosticul i-a răpit Mihaelei un vis: este jucătoare de bowling și era calificată în finala unei competiții pentru care muncise mult, însă a aflat diagnosticul și a fost nevoită să se retragă.Boala nu o va ține însă departe de pista de bowling. Ea spune că, în curând, va relua antrenamentele, se va înscrie la competiții și se va califica din nou într-o finală. Această inițiativă este susținută de Novartis.

Încrederea în medic, viteza de reacție a specialiștilor, suportul altor paciente și sprijinul familiei sunt unele dintre cele mai importante elemente în lupta împotriva cancerului. Mihaela Jiloveanu a avut parte de ele din momentul în care a fost diagnosticată și până când a învins boala.În acest episod, ea se reîntâlnește cu Dr. Gheorghe Peltecu. I-a fost alături pe tot parcursul acestui drum către supraviețuire, iar acum sunt din nou față în față. De această dată, nu se mai află într-un cabinet medical, ci într-un studio de filmări.Într-un dialog sincer, cei doi discută despre sfaturile pe care ar trebui să le primească o pacientă după ce află diagnosticul. În timpul consultațiilor, Dr. Gheorghe Peltecu a avertizat-o asupra efectelor secundare ale tratamentului și a asigurat-o că va învinge boala dacă începe la timp toate procedurile medicale. Mihaela mărturisește că a avut încredere totală încă din momentul în care a intrat în cabinet.Colegele de salon care devin prietene pe viață reprezintă o parte emoționantă din povestea Mihaelei. Ea spune că drumul spre vindecare ar fi fost mult mai greu dacă nu le-ar fi avut alături pe femeile pe care le-a întâlnit în timpul tratamentului. Și-au împărtășit trăirile și fricile, iar în momentele în care una dintre ele trecea printr-o perioadă grea, celelalte o sprijineau. Fiecare ședință de tratament se încheia cu discuții despre reacțiile adverse și despre ce pot face pentru a depăși acele stări.Mihaela povestește că, în această luptă, ai nevoie de putere și încredere inclusiv din interior. În acest episod, ea descrie cum se mobiliza în cele mai dificile perioade și cum își amintea că este o luptătoare.În drumul către vindecare, sportul are un rol extrem de important. Pacientele diagnosticate sunt îndemnate să nu renunțe la mișcare, deoarece aceasta ajută atât fizic, cât și psihic. Diagnosticul i-a răpit Mihaelei un vis: este jucătoare de bowling și era calificată în finala unei competiții pentru care muncise mult, însă a aflat diagnosticul și a fost nevoită să se retragă.Boala nu o va ține însă departe de pista de bowling. Ea spune că, în curând, va relua antrenamentele, se va înscrie la competiții și se va califica din nou într-o finală.Această inițiativă este susținută de Novartis.

Stimă, nu stigmă!

S4 E6 - "Spuneam cu celelalte paciente că vom fi bine și că vom reuși." Povestea Mihaelei Jiloveanu, supraviețuitoare a cancerului de sân

"Comisiile oncologice din România sunt în criză de psihologi. Aceștia sunt rar întâlniți, iar lipsa specialiștilor poate influența modul în care pacienta acceptă tratamentul. O femeie care are alături un psiholog pe tot parcursul bolii este o femeie care învață să se implice activ, să respecte pașii tratamentului și să se concentreze pe nevoile ei. Pe lângă lupta cu boala, pacientele trec și printr-un proces de înțelegere a propriilor trăiri. Încearcă să își găsească un sens în noua viață, iar psihologul le ajută să își stabilească ancore emoționale, care să le sprijine în fața cancerului. „Cancerul mi-a salvat viața.” Este o propoziție care îți taie răsuflarea, oricine ai fi. Onoria Gaspar a auzit această propoziție în cabinetul ei. O supraviețuitoare i-a spus asta, după ce a ajuns la concluzia că boala i-a dat curaj să facă lucruri pe care, înainte de diagnostic, nu le-ar fi făcut, dar și pentru că a aflat cât de puternică poate să fie. Cealaltă față a cancerului este că boala le face uneori pe paciente să uite de ele. Simpla întrebare „Ce faci ca să te bucuri?”, pusă de psiholog, le ajută pe femei să își redescopere fericirea și motivația. Cancerul vine la pachet cu presiune, cu furie, cu teamă și cu dorința de a respinge. Pe lângă psiholog, pacienta are nevoie și de sprijinul familiei. Apropiații trebuie să înțeleagă, la rândul lor, boala și schimbările pe care le aduce cancerul în viața femeii. Unul dintre cei mai importanți pași pe care apropiații îl pot face este să o lase pe pacientă să își trăiască emoțiile. Uneori, familia tinde să devină supraprotectivă, să își dorească să fie prezentă în fiecare moment al vieții pacientei, iar asta poate fi extrem de obositor pentru femeie. În discuția cu dr. Gheorghe Peltecu, Onoria Gaspar ne învață să căutăm normalul în cancer. Este normal să plângi, este normal să te răzvrătești, dar este normal și să supraviețuiești. Această inițiativă este susținută de Novartis.

"Comisiile oncologice din România sunt în criză de psihologi. Aceștia sunt rar întâlniți, iar lipsa specialiștilor poate influența modul în care pacienta acceptă tratamentul. O femeie care are alături un psiholog pe tot parcursul bolii este o femeie care învață să se implice activ, să respecte pașii tratamentului și să se concentreze pe nevoile ei. Pe lângă lupta cu boala, pacientele trec și printr-un proces de înțelegere a propriilor trăiri. Încearcă să își găsească un sens în noua viață, iar psihologul le ajută să își stabilească ancore emoționale, care să le sprijine în fața cancerului.„Cancerul mi-a salvat viața.” Este o propoziție care îți taie răsuflarea, oricine ai fi. Onoria Gaspar a auzit această propoziție în cabinetul ei. O supraviețuitoare i-a spus asta, după ce a ajuns la concluzia că boala i-a dat curaj să facă lucruri pe care, înainte de diagnostic, nu le-ar fi făcut, dar și pentru că a aflat cât de puternică poate să fie. Cealaltă față a cancerului este că boala le face uneori pe paciente să uite de ele. Simpla întrebare „Ce faci ca să te bucuri?”, pusă de psiholog, le ajută pe femei să își redescopere fericirea și motivația.Cancerul vine la pachet cu presiune, cu furie, cu teamă și cu dorința de a respinge. Pe lângă psiholog, pacienta are nevoie și de sprijinul familiei. Apropiații trebuie să înțeleagă, la rândul lor, boala și schimbările pe care le aduce cancerul în viața femeii. Unul dintre cei mai importanți pași pe care apropiații îl pot face este să o lase pe pacientă să își trăiască emoțiile. Uneori, familia tinde să devină supraprotectivă, să își dorească să fie prezentă în fiecare moment al vieții pacientei, iar asta poate fi extrem de obositor pentru femeie. În discuția cu dr. Gheorghe Peltecu, Onoria Gaspar ne învață să căutăm normalul în cancer. Este normal să plângi, este normal să te răzvrătești, dar este normal și să supraviețuiești.Această inițiativă este susținută de Novartis.

S4 E5 - "Cancerul mi-a salvat viața". Despre emoțiile pacientelor, cu psiholog Onoria Gaspar

Recidiva este cea mai mare frică a pacientelor care au suferit de cancer de sân. Este o temere firească, având în vedere că datele statistice arată faptul că o pacientă care a avut un cancer de sân are un risc de două ori mai mare de a dezvolta un alt cancer, comparativ cu restul populației. Nu este un detaliu pe care medicii îl transmit pentru a speria pacienta, ci pentru ca aceasta să fie conștientă că trebuie să facă verificări frecvente și amănunțite. Mamografia este obligatorie anual, în primii cinci ani, iar ulterior, dacă nu apar probleme, se poate face o dată la doi ani. Monitorizarea este recomandată indiferent de vârsta pacientei. "Din păcate, riscul unei recidive nu poate fi redus, însă monitorizarea frecventă și conștientizarea pericolului îi ajută pe medici să detecteze la timp o eventuală reapariție a bolii. Orice zi câștigată sau pierdută poate fi esențială în lupta cu recidiva, pentru că uneori al doilea cancer este diferit de primul, iar tratamentul trebuie regândit. În momentul în care apare o suspiciune, conform procedurilor, medicii recomandă efectuarea unei biopsii. Un punct vulnerabil al sistemului medical din România este modul în care pacienta primește vestea legată de recidivă. Nu există o procedură clară, iar psihologii lipsesc adesea din procesul de comunicare a diagnosticului. Pacienta este afectată, pentru că, uneori, lipsește empatia, iar aceasta se poate îndepărta de tratament dacă veștile nu sunt transmise cu un strop de speranță. În dialogul cu dr. Gheorghe Peltecu, dr. Mihai Lesaru spune că este nevoie ca medicii să treacă printr-un training de psihologie, astfel încât pacienta să afle diagnosticul în cel mai uman mod posibil. Această inițiativă este susținută de Novartis.

Recidiva este cea mai mare frică a pacientelor care au suferit de cancer de sân. Este o temere firească, având în vedere că datele statistice arată faptul că o pacientă care a avut un cancer de sân are un risc de două ori mai mare de a dezvolta un alt cancer, comparativ cu restul populației. Nu este un detaliu pe care medicii îl transmit pentru a speria pacienta, ci pentru ca aceasta să fie conștientă că trebuie să facă verificări frecvente și amănunțite. Mamografia este obligatorie anual, în primii cinci ani, iar ulterior, dacă nu apar probleme, se poate face o dată la doi ani. Monitorizarea este recomandată indiferent de vârsta pacientei. "Din păcate, riscul unei recidive nu poate fi redus, însă monitorizarea frecventă și conștientizarea pericolului îi ajută pe medici să detecteze la timp o eventuală reapariție a bolii. Orice zi câștigată sau pierdută poate fi esențială în lupta cu recidiva, pentru că uneori al doilea cancer este diferit de primul, iar tratamentul trebuie regândit. În momentul în care apare o suspiciune, conform procedurilor, medicii recomandă efectuarea unei biopsii.Un punct vulnerabil al sistemului medical din România este modul în care pacienta primește vestea legată de recidivă. Nu există o procedură clară, iar psihologii lipsesc adesea din procesul de comunicare a diagnosticului. Pacienta este afectată, pentru că, uneori, lipsește empatia, iar aceasta se poate îndepărta de tratament dacă veștile nu sunt transmise cu un strop de speranță. În dialogul cu dr. Gheorghe Peltecu, dr. Mihai Lesaru spune că este nevoie ca medicii să treacă printr-un training de psihologie, astfel încât pacienta să afle diagnosticul în cel mai uman mod posibil.Această inițiativă este susținută de Novartis.

S4 E4 - Am scăpat de cancer dacă l-am operat? Riscul de recidivă, explicat de Dr. Mihai Lesaru

Medicina personalizată are rolul de a oferi pacientelor tratamentul potrivit, în doza potrivită, la momentul potrivit. Este o abordare modernă a cancerului, care poate aduce beneficii importante femeilor care suferă de neoplazii. Imaginați-vă că medicina personalizată poate maximiza efectul tratamentului, poate reduce reacțiile adverse și, implicit, poate să mențină calitatea vieții. Dar cum funcționează, de fapt, această medicină personalizată? Cui se adresează și cât de des este aplicată în România? Dr. Dragoș Median răspunde la aceste întrebări în noul episod al proiectului nostru și conturează o imagine realistă asupra modului în care medicina personalizată este pusă în practică la noi în țară." "Pacientele și aparținătorii își doresc, de cele mai multe ori, cel mai nou medicament apărut pe piață. Dar este cel mai nou medicament și cel mai potrivit pentru pacienta respectivă? Imunoterapia, de exemplu, este un tratament frecvent solicitat. Este însă foarte important de știut că imunoterapia nu este indicată în toate cazurile, deoarece nu toate tipurile de cancer implică sistemul imun în apariția lor. Mai mult, imunoterapia este un tratament la fel de toxic precum chimioterapia, iar efectele secundare pot fi chiar letale, dacă nu sunt recunoscute și gestionate la timp. Dorința pentru medicamente noi este firească. Oncologia este într-o continuă evoluție, iar tratamentele devin tot mai eficiente. Însă cât trebuie să așteptăm pentru ca un tratament revoluționar, produs în altă țară, să fie disponibil și în România? În medie, există o întârziere de aproximativ doi ani între Statele Unite și Europa, iar atunci când un medicament este aprobat în țări precum Germania sau Franța, acesta urmează să fie autorizat, într-un interval relativ scurt, și în România. În prezent, la noi sunt disponibile aproape 90% dintre medicamentele destinate cancerului de sân, autorizate la nivel mondial. Dar ce se întâmplă atunci când primele tratamente nu dau rezultate? Cum îți ajuți pacienta să nu renunțe? În dialogul dintre Prof. Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Dragoș Median este punctată și importanța abordărilor umane, precum a lăsa pacienta să se bucure de prăjituri sau alte gustări preferate, chiar dacă sunt contraindicate de tratament. Totul pentru o doză de speranță, pentru o revenire la normalitate și pentru a-i ridica moralul. Această inițiativă este susținută de Novartis.

Medicina personalizată are rolul de a oferi pacientelor tratamentul potrivit, în doza potrivită, la momentul potrivit. Este o abordare modernă a cancerului, care poate aduce beneficii importante femeilor care suferă de neoplazii. Imaginați-vă că medicina personalizată poate maximiza efectul tratamentului, poate reduce reacțiile adverse și, implicit, poate să mențină calitatea vieții.Dar cum funcționează, de fapt, această medicină personalizată? Cui se adresează și cât de des este aplicată în România? Dr. Dragoș Median răspunde la aceste întrebări în noul episod al proiectului nostru și conturează o imagine realistă asupra modului în care medicina personalizată este pusă în practică la noi în țară." "Pacientele și aparținătorii își doresc, de cele mai multe ori, cel mai nou medicament apărut pe piață. Dar este cel mai nou medicament și cel mai potrivit pentru pacienta respectivă? Imunoterapia, de exemplu, este un tratament frecvent solicitat. Este însă foarte important de știut că imunoterapia nu este indicată în toate cazurile, deoarece nu toate tipurile de cancer implică sistemul imun în apariția lor. Mai mult, imunoterapia este un tratament la fel de toxic precum chimioterapia, iar efectele secundare pot fi chiar letale, dacă nu sunt recunoscute și gestionate la timp.Dorința pentru medicamente noi este firească. Oncologia este într-o continuă evoluție, iar tratamentele devin tot mai eficiente. Însă cât trebuie să așteptăm pentru ca un tratament revoluționar, produs în altă țară, să fie disponibil și în România? În medie, există o întârziere de aproximativ doi ani între Statele Unite și Europa, iar atunci când un medicament este aprobat în țări precum Germania sau Franța, acesta urmează să fie autorizat, într-un interval relativ scurt, și în România. În prezent, la noi sunt disponibile aproape 90% dintre medicamentele destinate cancerului de sân, autorizate la nivel mondial.Dar ce se întâmplă atunci când primele tratamente nu dau rezultate? Cum îți ajuți pacienta să nu renunțe? În dialogul dintre Prof. Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Dragoș Median este punctată și importanța abordărilor umane, precum a lăsa pacienta să se bucure de prăjituri sau alte gustări preferate, chiar dacă sunt contraindicate de tratament. Totul pentru o doză de speranță, pentru o revenire la normalitate și pentru a-i ridica moralul.Această inițiativă este susținută de Novartis.

S4 E3 - Se face medicină personalizată în România? O discuție cu Dr. Dragoș Median

Radioterapia este una dintre cele mai mari temeri ale persoanelor care au suferit din cauza cancerului. „Dacă nu fac față efectelor secundare? Dacă o fac degeaba? Dacă nu mă mai pot bucura de viață?” Sunt întrebări frecvente, iar Dr. Liviu Stoleriu, medic specialist în radiologie oncologică, vine cu răspunsurile în acest episod. Într-un interviu sincer, ne explică avantajele și dezavantajele radioterapiei. Este un episod care aduce și speranță: aflăm că există progrese pentru un tratament mai modern, mai eficient și mai scurt.Studiile arată că radioterapia scade riscul de recidivă cu 50% și reduce mortalitatea cu o șesime. Datele sunt promițătoare, dar teama pacientelor rămâne, iar aceasta le împinge adesea să întrebe dacă radioterapia este necesară după chimioterapie. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Dr. Liviu Stoleriu explică diferențele dintre cele două tratamente și arată că ele nu se exclud reciproc. Radioterapia oferă control local și protejează sânul sau zonele ganglionare după operație, în timp ce chimioterapia previne evoluția bolii și apariția metastazelor. După ce află cum se administrează tratamentul, pacienții trebuie să înțeleagă și efectele secundare ale radioterapiei.Tratamentul înseamnă riscuri, dar înseamnă și supraviețuire. Lipsa radioterapiei s-a tradus în unele cazuri prin recidivă și reluarea tratamentului. Noul tratament poate fi mai dificil decât cel administrat inițial, deoarece boala poate și ea să fe mai agresivă decât la prima apariție.Radioterapia a cunoscut însă progrese importante. Durata tratamentului s-a redus semnificativ în ultimii ani: dacă în trecut era de cinci săptămâni, acum durează trei săptămâni, iar în unele țări poate fi administrat într-o singură săptămână. Asta înseamnă mai puțină durere, mai puțin timp petrecut pe holurile spitalului și mai multă încredere în tratament. Această inițiativă este susținută de Novartis.

Radioterapia este una dintre cele mai mari temeri ale persoanelor care au suferit din cauza cancerului. „Dacă nu fac față efectelor secundare? Dacă o fac degeaba? Dacă nu mă mai pot bucura de viață?” Sunt întrebări frecvente, iar Dr. Liviu Stoleriu, medic specialist în radiologie oncologică, vine cu răspunsurile în acest episod. Într-un interviu sincer, ne explică avantajele și dezavantajele radioterapiei. Este un episod care aduce și speranță: aflăm că există progrese pentru un tratament mai modern, mai eficient și mai scurt.Studiile arată că radioterapia scade riscul de recidivă cu 50% și reduce mortalitatea cu o șesime. Datele sunt promițătoare, dar teama pacientelor rămâne, iar aceasta le împinge adesea să întrebe dacă radioterapia este necesară după chimioterapie. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Dr. Liviu Stoleriu explică diferențele dintre cele două tratamente și arată că ele nu se exclud reciproc. Radioterapia oferă control local și protejează sânul sau zonele ganglionare după operație, în timp ce chimioterapia previne evoluția bolii și apariția metastazelor.După ce află cum se administrează tratamentul, pacienții trebuie să înțeleagă și efectele secundare ale radioterapiei.Tratamentul înseamnă riscuri, dar înseamnă și supraviețuire. Lipsa radioterapiei s-a tradus în unele cazuri prin recidivă și reluarea tratamentului. Noul tratament poate fi mai dificil decât cel administrat inițial, deoarece boala poate și ea să fe mai agresivă decât la prima apariție.Radioterapia a cunoscut însă progrese importante. Durata tratamentului s-a redus semnificativ în ultimii ani: dacă în trecut era de cinci săptămâni, acum durează trei săptămâni, iar în unele țări poate fi administrat într-o singură săptămână. Asta înseamnă mai puțină durere, mai puțin timp petrecut pe holurile spitalului și mai multă încredere în tratament.Această inițiativă este susținută de Novartis.

S4 E2 - Să fac sau nu radioterapie? Tot ce trebuie să știi despre acest tratament, cu Dr. Liviu Stoleriu

Începem un nou sezon al podcastului „Stimă, nu stigmă”. De această dată, facem o analiză complexă a cancerului de sân: cum apare, care sunt factorii de risc, dar și care sunt nevoile pacientei. În primul episod, Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Trifănescu, certificată ca Oncolog European, prin examinare competitivă (ESMO examination certificate), au o discuție reală despre felul în care acest diagnostic schimbă radical lumea pacientei și stilul ei de viață. Întotdeauna există speranță și sfaturi pe care le puteți urma, astfel încât boala să fie înfrântă, iar riscul de recidivă să scadă. Peste 75% dintre cancerele mamare apar la persoane cu vârsta de peste 50 de ani. Din păcate, în aproximativ 10% dintre cazuri, boala nu poate fi prevenită din cauza factorului genetic. Dar ce facem în celelalte situații? Cât de mult contează alți factori? În episod aflăm că sedentarismul, folosirea contraceptivelor și lipsa unui program de somn pot crește incidența cancerului de sân.Ce este de făcut atunci când apare prima suspiciune? Momentul în care o femeie află că este suspectă de cancer de sân provoacă, de multe ori, panică și vine la pachet cu zile în care pacienta se blochează și nu știe ce drum trebuie să urmeze. Acele zile pot fi esențiale pentru tratarea bolii, iar Dr. Oana Trifănescu ne explică, pas cu pas, ce etape are de parcurs o femeie aflată în această situație. Un rol-cheie îl are comisia oncologică (tumor board). Prezența unei astfel de echipe multidisciplinare poate reduce timpul dintre diagnostic și începerea tratamentului cu aproximativ 10 zile. Medicii își fac datoria, dar în lupta cu boala aportul pacientei este la fel de important. Stilul de viață, alimentația, sportul și hobby-urile ajung să fie la fel de relevante precum tratamentul în sine. De exemplu, datele arată că 25 de minute de activitate fizică și un somn sănătos, zilnic, scad riscul recidivei. Cancerul nu este o bătălie fulger, ci un război cu multe lupte intermediare. Fiecare victorie zilnică, oricât de mică ar fi, o aduce pe pacientă mai aproape de supraviețuire, iar progresele medicale sunt de partea femeilor. În ultimii ani, tratamentele au evoluat mult, iar medicii preconizează că oncologia medicală va cunoaște unele dintre cele mai mari progrese în perioada următoare. Această inițiativă este susținută de Novartis.

Începem un nou sezon al podcastului „Stimă, nu stigmă”. De această dată, facem o analiză complexă a cancerului de sân: cum apare, care sunt factorii de risc, dar și care sunt nevoile pacientei. În primul episod, Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Trifănescu, certificată ca Oncolog European, prin examinare competitivă (ESMO examination certificate), au o discuție reală despre felul în care acest diagnostic schimbă radical lumea pacientei și stilul ei de viață. Întotdeauna există speranță și sfaturi pe care le puteți urma, astfel încât boala să fie înfrântă, iar riscul de recidivă să scadă.Peste 75% dintre cancerele mamare apar la persoane cu vârsta de peste 50 de ani. Din păcate, în aproximativ 10% dintre cazuri, boala nu poate fi prevenită din cauza factorului genetic. Dar ce facem în celelalte situații? Cât de mult contează alți factori? În episod aflăm că sedentarismul, folosirea contraceptivelor și lipsa unui program de somn pot crește incidența cancerului de sân.Ce este de făcut atunci când apare prima suspiciune? Momentul în care o femeie află că este suspectă de cancer de sân provoacă, de multe ori, panică și vine la pachet cu zile în care pacienta se blochează și nu știe ce drum trebuie să urmeze. Acele zile pot fi esențiale pentru tratarea bolii, iar Dr. Oana Trifănescu ne explică, pas cu pas, ce etape are de parcurs o femeie aflată în această situație. Un rol-cheie îl are comisia oncologică (tumor board). Prezența unei astfel de echipe multidisciplinare poate reduce timpul dintre diagnostic și începerea tratamentului cu aproximativ 10 zile.Medicii își fac datoria, dar în lupta cu boala aportul pacientei este la fel de important. Stilul de viață, alimentația, sportul și hobby-urile ajung să fie la fel de relevante precum tratamentul în sine. De exemplu, datele arată că 25 de minute de activitate fizică și un somn sănătos, zilnic, scad riscul recidivei. Cancerul nu este o bătălie fulger, ci un război cu multe lupte intermediare. Fiecare victorie zilnică, oricât de mică ar fi, o aduce pe pacientă mai aproape de supraviețuire, iar progresele medicale sunt de partea femeilor. În ultimii ani, tratamentele au evoluat mult, iar medicii preconizează că oncologia medicală va cunoaște unele dintre cele mai mari progrese în perioada următoare.Această inițiativă este susținută de Novartis.

S4 E1 - Viața după diagnostic. Ce etape trebuie să urmezi și cum ți se schimbă stilul de viață. O discuție alături de Conf. Dr. Oana Trifănescu

Infecția cu HPV este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală din lume. Datele statistice arată că în Statele Unite sunt înregistrate aproximativ 42 de milioane de cazuri, iar în fiecare an apar alte 13 milioane de infectări. Deși aproape toată lumea a auzit de HPV, reticența față de cea mai eficientă metodă de prevenție – vaccinarea – rămâne ridicată. Ce este vaccinul HPV? Cum a fost dezvoltat? De ce rata de vaccinare este încă scăzută? La aceste întrebări răspund Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu în episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”. „Toată lumea ar trebui să se vaccineze împotriva HPV.” Aceasta este premisa de la care pornește discuția cu Dr. Oana Săndulescu. Conform programelor internaționale de vaccinare, imunizarea ar trebui să înceapă la 11 ani, iar ideal este ca dozele să fie administrate până la 14 ani. Pentru reducerea numărului mare de infectări, vaccinarea trebuie făcută atât la fete, cât și la băieți. Pe lângă limitarea răspândirii virusului, imunizarea băieților le poate salva viața: HPV poate determina apariția cancerului anal, penian sau orofaringian. Ideal, vaccinul HPV ar trebui administrat înainte de începerea vieții sexuale. Dacă inițial erau necesare trei doze, în prezent două sunt suficiente, iar unii cercetători consideră că, în viitor, o singură doză ar putea fi la fel de eficientă. Rezultatele vaccinării sunt remarcabile: un studiu american arată că, în rândul fetelor între 11 și 14 ani, vaccinarea a redus cu aproape 90% incidența leziunilor precanceroase. Practic, vaccinarea responsabilă, la scară globală, ar putea duce la eliminarea cancerului de col uterin. În România persistă reticența față de vaccinul HPV, iar campaniile de imunizare nu au funcționat niciodată la capacitate maximă. Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu subliniază necesitatea unui efort comun al întregii societăți pentru a preveni neoplaziile provocate de HPV. Printre soluțiile discutate în episod se numără vaccinarea în școli și derularea unor proiecte susținute de persoane publice care pot promova eficient importanța imunizării. Această inițiativă este susținută de @synevoromania

Infecția cu HPV este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală din lume. Datele statistice arată că în Statele Unite sunt înregistrate aproximativ 42 de milioane de cazuri, iar în fiecare an apar alte 13 milioane de infectări. Deși aproape toată lumea a auzit de HPV, reticența față de cea mai eficientă metodă de prevenție – vaccinarea – rămâne ridicată. Ce este vaccinul HPV? Cum a fost dezvoltat? De ce rata de vaccinare este încă scăzută? La aceste întrebări răspund Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu în episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”.„Toată lumea ar trebui să se vaccineze împotriva HPV.” Aceasta este premisa de la care pornește discuția cu Dr. Oana Săndulescu. Conform programelor internaționale de vaccinare, imunizarea ar trebui să înceapă la 11 ani, iar ideal este ca dozele să fie administrate până la 14 ani. Pentru reducerea numărului mare de infectări, vaccinarea trebuie făcută atât la fete, cât și la băieți. Pe lângă limitarea răspândirii virusului, imunizarea băieților le poate salva viața: HPV poate determina apariția cancerului anal, penian sau orofaringian.Ideal, vaccinul HPV ar trebui administrat înainte de începerea vieții sexuale. Dacă inițial erau necesare trei doze, în prezent două sunt suficiente, iar unii cercetători consideră că, în viitor, o singură doză ar putea fi la fel de eficientă. Rezultatele vaccinării sunt remarcabile: un studiu american arată că, în rândul fetelor între 11 și 14 ani, vaccinarea a redus cu aproape 90% incidența leziunilor precanceroase. Practic, vaccinarea responsabilă, la scară globală, ar putea duce la eliminarea cancerului de col uterin.În România persistă reticența față de vaccinul HPV, iar campaniile de imunizare nu au funcționat niciodată la capacitate maximă. Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Săndulescu subliniază necesitatea unui efort comun al întregii societăți pentru a preveni neoplaziile provocate de HPV. Printre soluțiile discutate în episod se numără vaccinarea în școli și derularea unor proiecte susținute de persoane publice care pot promova eficient importanța imunizării.Această inițiativă este susținută de @synevoromania

S3E7 - Vaccinul HPV: cine și când îl face. Un dialog cu Dr. Oana Săndulescu

Cancerul nu este o condamnare. Poate fi întâmpinat cu o sticlă de șampanie și poate fi învins cu ajutorul tratamentelor inovatoare, al răbdării și al sprijinului din partea familiei. Aceasta este lecția pe care o învățăm de la Corina Vințan, o supraviețuitoare care a depistat boala târziu, dar nu a renunțat nicio clipă la luptă. Astăzi, vine la podcastul „Stimă, nu stigmă” și povestește cum a reușit să învingă cancerul de endometru. Corina a primit diagnosticul într-unul dintre cele mai dificile momente pentru sistemul medical: în pandemie. Ieșirile din casă erau limitate, spitalele erau suprasolicitate, iar persoanele cu comorbidități erau expuse unui risc suplimentar. O sângerare apărută în timpul unui exercițiu banal de sport a alarmat-o. Deși își făcea analizele de două ori pe an, diagnosticul a fost neașteptat: adenocarcinom de endometru, într-un stadiu avansat. După ce a aflat vestea, s-a întâlnit cu prietenele, au băut șampanie, le-a spus că are cancer și că urmează să lupte. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Corina subliniază că sprijinul familiei este esențial, mai ales după diagnostic. Sora ei i-a fost alături permanent: a trimis scrisori în străinătate, a căutat cei mai buni medici și a susținut-o în momentele în care Corina simțea că ar putea renunța. Tocmai pentru că a înțeles cât de important este să ai pe cineva lângă tine, Corina Vințan a fondat o asociație care sprijină femeile diagnosticate cu cancere ginecologice. Tratarea cancerului depinde în mare măsură de relația pacient–medic. Corina spune că a învins boala pentru că a întâlnit medici optimiști, siguri pe ei, care i-au transmis constant încrederea că fiecare etapă a tratamentului este corectă. Comunicau continuu cu ea: știa din timp ce urmează, iar după fiecare procedură era întrebată cum s-a simțit. Acest sprijin o face să afirme astăzi că lupta nu a fost la fel de grea pe cât se aștepta și că fiecare pacientă ar trebui să beneficieze de o astfel de îngrijire. Această inițiativă este susținută de @synevoromania

Cancerul nu este o condamnare. Poate fi întâmpinat cu o sticlă de șampanie și poate fi învins cu ajutorul tratamentelor inovatoare, al răbdării și al sprijinului din partea familiei. Aceasta este lecția pe care o învățăm de la Corina Vințan, o supraviețuitoare care a depistat boala târziu, dar nu a renunțat nicio clipă la luptă. Astăzi, vine la podcastul „Stimă, nu stigmă” și povestește cum a reușit să învingă cancerul de endometru.Corina a primit diagnosticul într-unul dintre cele mai dificile momente pentru sistemul medical: în pandemie. Ieșirile din casă erau limitate, spitalele erau suprasolicitate, iar persoanele cu comorbidități erau expuse unui risc suplimentar. O sângerare apărută în timpul unui exercițiu banal de sport a alarmat-o. Deși își făcea analizele de două ori pe an, diagnosticul a fost neașteptat: adenocarcinom de endometru, într-un stadiu avansat. După ce a aflat vestea, s-a întâlnit cu prietenele, au băut șampanie, le-a spus că are cancer și că urmează să lupte.În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Corina subliniază că sprijinul familiei este esențial, mai ales după diagnostic. Sora ei i-a fost alături permanent: a trimis scrisori în străinătate, a căutat cei mai buni medici și a susținut-o în momentele în care Corina simțea că ar putea renunța. Tocmai pentru că a înțeles cât de important este să ai pe cineva lângă tine, Corina Vințan a fondat o asociație care sprijină femeile diagnosticate cu cancere ginecologice.Tratarea cancerului depinde în mare măsură de relația pacient–medic. Corina spune că a învins boala pentru că a întâlnit medici optimiști, siguri pe ei, care i-au transmis constant încrederea că fiecare etapă a tratamentului este corectă. Comunicau continuu cu ea: știa din timp ce urmează, iar după fiecare procedură era întrebată cum s-a simțit. Acest sprijin o face să afirme astăzi că lupta nu a fost la fel de grea pe cât se aștepta și că fiecare pacientă ar trebui să beneficieze de o astfel de îngrijire.Această inițiativă este susținută de @synevoromania

S3E6 - "Am cumpărat o șampanie și le-am spus prietenelor mele că am cancer." Corina Vințan povestește cum a învins cancerul de endometru

Virusul HPV afectează aproape toate persoanele active sexual și este responsabil, la nivel global, de aproximativ 5% dintre toate cancerele. Este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală. Aceste date statistice ne arată cât de importante sunt prevenția și testarea. Cu toate acestea, în România, cancerul de col uterin se află pe locul al treilea ca mortalitate prin cancer. La nivelul Uniunii Europene, România are cele mai multe decese cauzate de această boală. Lipsa informării, stigmatizarea pacientelor și miturile despre HPV contribuie la această situație. În acest episod, Dr. Victoria Aramă ne ajută să înțelegem infecția cu HPV și, mai ales, ce putem face pentru a o preveni și combate. De la momentul infectării cu virusul HPV și până la apariția leziunilor sau a cancerului invaziv pot trece chiar și 20 de ani. Evoluția este lentă, iar această informație este vitală pentru femei. Practic, dacă se testează regulat în acest interval, șansele de diagnostic precoce și supraviețuire cresc considerabil.Există peste 200 de tulpini HPV, însă cele mai periculoase sunt tulpinile 16 și 18, responsabile pentru aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin. Împotriva lor avem vaccinul HPV. Acesta a fost și rămâne ținta unor mituri și conspirații. Cum este fabricat vaccinul? Prin inginerie genetică. Conține doar proteina virală, fără ADN viral, deci nu poate fi contagios. Vaccinarea este recomandată și în rândul bărbaților. Datele statistice arată că numărul bărbaților infectați este chiar mai mare decât al femeilor: unul din cinci este pozitiv HPV. În plus, virusul poate provoca și cancere masculine, motiv pentru care imunizarea lor este la fel de importantă. Această inițiativă este susținută de @synevoromania

Virusul HPV afectează aproape toate persoanele active sexual și este responsabil, la nivel global, de aproximativ 5% dintre toate cancerele. Este cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală. Aceste date statistice ne arată cât de importante sunt prevenția și testarea. Cu toate acestea, în România, cancerul de col uterin se află pe locul al treilea ca mortalitate prin cancer. La nivelul Uniunii Europene, România are cele mai multe decese cauzate de această boală. Lipsa informării, stigmatizarea pacientelor și miturile despre HPV contribuie la această situație. În acest episod, Dr. Victoria Aramă ne ajută să înțelegem infecția cu HPV și, mai ales, ce putem face pentru a o preveni și combate.De la momentul infectării cu virusul HPV și până la apariția leziunilor sau a cancerului invaziv pot trece chiar și 20 de ani. Evoluția este lentă, iar această informație este vitală pentru femei. Practic, dacă se testează regulat în acest interval, șansele de diagnostic precoce și supraviețuire cresc considerabil.Există peste 200 de tulpini HPV, însă cele mai periculoase sunt tulpinile 16 și 18, responsabile pentru aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin. Împotriva lor avem vaccinul HPV. Acesta a fost și rămâne ținta unor mituri și conspirații. Cum este fabricat vaccinul? Prin inginerie genetică. Conține doar proteina virală, fără ADN viral, deci nu poate fi contagios.Vaccinarea este recomandată și în rândul bărbaților. Datele statistice arată că numărul bărbaților infectați este chiar mai mare decât al femeilor: unul din cinci este pozitiv HPV. În plus, virusul poate provoca și cancere masculine, motiv pentru care imunizarea lor este la fel de importantă.Această inițiativă este susținută de @synevoromania  

S3E5 - Mituri despre HPV și vaccinare. Ce trebuie să știe tinerii și părinții lor, cu Dr. Victoria Aramă

„Mama mea a avut cancer. O să fac și eu?” Este o întrebare pe care medicii o aud foarte des. Din păcate, nu există un răspuns cert, însă datele statistice arată că, în cazul cancerelor genetice, riscul de moștenire este de 50%. Vestea bună este că, în ultimii ani, genetica a cunoscut o dezvoltare uriașă, iar pacientele și rudele lor pot afla din timp cât de mare este pericolul apariției unei neoplazii. În acest episod al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Ileana-Delia Săbău răspunde întrebărilor, temerilor și miturilor legate de cancer. Cu o simplă analiză de sânge, medicii pot afla dacă o persoană are o mutație predispozantă la cancer. Predispoziția nu înseamnă automat că pacienta va face boala, dar reprezintă un semnal de alarmă și impune o monitorizare atentă. În cazul în care medicii descoperă o astfel de mutație, aplică așa-numita testare „în cascadă”: sunt verificate rudele de gradul întâi ale pacientei, iar dacă printre acestea se identifică aceeași mutație, atunci și rudele lor apropiate vor fi testate.În cazul cancerelor ginecologice, medicii investighează cât mai multe gene, deoarece numărul celor care pot provoca boala este ridicat. De pildă, în cancerul de sân există aproximativ 30 de gene implicate, iar cercetările încă nu le-au identificat pe toate. Pentru că genetica implică mulți factori, medicii pun cap la cap fiecare detaliu din viața pacientului. Pe lângă istoricul familial, se ia în considerare și zona de proveniență a familiei. Finlandezii, polonezii sau evreii așkenazi, de exemplu, prezintă un risc mai mare de a dezvolta anumite cancere, precum cel de sân sau cel ovarian. Vestea că ai putea transmite copiilor cancerul de care suferi este extrem de greu de dus. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, medicul genetician Ileana-Delia Sabău povestește cum unele paciente tind să uite de ele și să nu se mai concentreze pe propriul tratament. Grija pentru cei apropiați nu trebuie să anuleze grija pentru propria persoană. Pacienții trebuie să știe că o testare genetică nu reprezintă o condamnare, ci mai degrabă un avertisment care poate salva vieți. Această inițiativă este susținută de ‪@synevoromania‬.

„Mama mea a avut cancer. O să fac și eu?” Este o întrebare pe care medicii o aud foarte des. Din păcate, nu există un răspuns cert, însă datele statistice arată că, în cazul cancerelor genetice, riscul de moștenire este de 50%. Vestea bună este că, în ultimii ani, genetica a cunoscut o dezvoltare uriașă, iar pacientele și rudele lor pot afla din timp cât de mare este pericolul apariției unei neoplazii. În acest episod al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Ileana-Delia Săbău răspunde întrebărilor, temerilor și miturilor legate de cancer.Cu o simplă analiză de sânge, medicii pot afla dacă o persoană are o mutație predispozantă la cancer. Predispoziția nu înseamnă automat că pacienta va face boala, dar reprezintă un semnal de alarmă și impune o monitorizare atentă. În cazul în care medicii descoperă o astfel de mutație, aplică așa-numita testare „în cascadă”: sunt verificate rudele de gradul întâi ale pacientei, iar dacă printre acestea se identifică aceeași mutație, atunci și rudele lor apropiate vor fi testate.În cazul cancerelor ginecologice, medicii investighează cât mai multe gene, deoarece numărul celor care pot provoca boala este ridicat. De pildă, în cancerul de sân există aproximativ 30 de gene implicate, iar cercetările încă nu le-au identificat pe toate.Pentru că genetica implică mulți factori, medicii pun cap la cap fiecare detaliu din viața pacientului. Pe lângă istoricul familial, se ia în considerare și zona de proveniență a familiei. Finlandezii, polonezii sau evreii așkenazi, de exemplu, prezintă un risc mai mare de a dezvolta anumite cancere, precum cel de sân sau cel ovarian.Vestea că ai putea transmite copiilor cancerul de care suferi este extrem de greu de dus. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, medicul genetician Ileana-Delia Sabău povestește cum unele paciente tind să uite de ele și să nu se mai concentreze pe propriul tratament. Grija pentru cei apropiați nu trebuie să anuleze grija pentru propria persoană. Pacienții trebuie să știe că o testare genetică nu reprezintă o condamnare, ci mai degrabă un avertisment care poate salva vieți.Această inițiativă este susținută de ‪@synevoromania‬.

S3E4 - Genetica și cancerele ginecologice ereditare: depistare și prevenție cu Dr. Ileana-Delia Manea-Săbău

După diagnostic, în cele mai multe cazuri urmează și o testare genetică. Dr. Amalia Roșu subliniază că această procedură este vitală pentru paciente. Cu ajutorul testării, medicii pot recomanda un tratament personalizat, adaptat nevoilor fiecărei femei. În același timp, testarea genetică este de mare ajutor și pentru rude, care pot afla cât de mare este riscul de a dezvolta un cancer — mai ales că aproximativ 15% dintre cancerele ovariene au o componentă genetică. Drumul către remisie presupune însă multe alte analize și investigații: CT-uri, RMN-uri, puncții. Toate sunt discutate și interpretate de echipa multidisciplinară — oncolog medical, chirurg, anatomopatolog și genetician — pentru a identifica cel mai bun plan de tratament. Este esențial ca pacienta să știe că nu este singură în această luptă. Consilierea psihologică sau împărtășirea experiențelor cu alte paciente pot fi de mare ajutor după diagnostic sau pe parcursul tratamentului.Evoluția medicinei oncologice aduce tot mai multă speranță pentru pacientele cu cancer ovarian. Specialiștii consideră că noile medicamente ar putea transforma această afecțiune într-o boală cronică, una care să nu mai fie fatală. Această inițiativă este susținută de Synevo.

După diagnostic, în cele mai multe cazuri urmează și o testare genetică. Dr. Amalia Roșu subliniază că această procedură este vitală pentru paciente. Cu ajutorul testării, medicii pot recomanda un tratament personalizat, adaptat nevoilor fiecărei femei. În același timp, testarea genetică este de mare ajutor și pentru rude, care pot afla cât de mare este riscul de a dezvolta un cancer — mai ales că aproximativ 15% dintre cancerele ovariene au o componentă genetică.Drumul către remisie presupune însă multe alte analize și investigații: CT-uri, RMN-uri, puncții. Toate sunt discutate și interpretate de echipa multidisciplinară — oncolog medical, chirurg, anatomopatolog și genetician — pentru a identifica cel mai bun plan de tratament. Este esențial ca pacienta să știe că nu este singură în această luptă. Consilierea psihologică sau împărtășirea experiențelor cu alte paciente pot fi de mare ajutor după diagnostic sau pe parcursul tratamentului.Evoluția medicinei oncologice aduce tot mai multă speranță pentru pacientele cu cancer ovarian. Specialiștii consideră că noile medicamente ar putea transforma această afecțiune într-o boală cronică, una care să nu mai fie fatală.Această inițiativă este susținută de Synevo.

S3E3 - Lupta cu "ucigașul tăcut". O discuție despre cancerul ovarian, alături de Dr. Amalia Roșu

Testele de sânge, examinările histopatologice, testările genetice și testele de monitorizare sunt doar câteva dintre analizele de laborator esențiale pentru diagnosticarea și gestionarea cancerelor ginecologice. Toate aceste probe ajung la medicul de laborator, care trebuie să le interpreteze cât mai repede și cât mai bine, astfel încât pacienta să poată începe tratamentul la timp. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Antoanela Curici, director medical Synevo România, explică relevanța diferitelor tipuri de analize medicale pentru diagnosticul și monitorizarea cancerelor din sfera genitală. Medicina de laborator folosește teste tot mai moderne, ceea ce a redus considerabil timpul de diagnosticare. Zilele sau chiar săptămânile câștigate datorită tehnologiei pot face diferența pentru pacientele cu cancer cervical, ovarian. Medicina de laborator nu doar că depistează neoplazia, ci îi sprijină și pe medicii oncologi în ajustarea tratamentului. O hemogramă, de exemplu, poate arăta că terapia nu funcționează și chiar îi dăunează pacientei, caz în care aceasta trebuie schimbată. În plus, pentru evaluarea toleranței la tratament, medicii de laborator verifică funcția hepatică și renală. După administrarea tratamentului, pacienta trebuie să efectueze periodic analize, la 3 sau 6 luni, în funcție de starea de sănătate. Pe lângă testele uzuale, medicii de laborator pot evalua toxicitatea unor medicamente sau pot realiza analize menite să depisteze o recidivă. Un test LDH, de exemplu, poate fi primul semn al reapariției cancerului și, din acest motiv, este recomandat pacientelor care au mai fost diagnosticate. Testarea la timp poate face diferența. În oncologie, fiecare zi contează. De aceea, atunci când apar simptome sau suspiciuni, este esențial să discutați cu un medic, care vă va îndruma către testele potrivite. Această inițiativă este susținută de Synevo.

Testele de sânge, examinările histopatologice, testările genetice și testele de monitorizare sunt doar câteva dintre analizele de laborator esențiale pentru diagnosticarea și gestionarea cancerelor ginecologice. Toate aceste probe ajung la medicul de laborator, care trebuie să le interpreteze cât mai repede și cât mai bine, astfel încât pacienta să poată începe tratamentul la timp. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Antoanela Curici, director medical Synevo România, explică relevanța diferitelor tipuri de analize medicale pentru diagnosticul și monitorizarea cancerelor din sfera genitală.Medicina de laborator folosește teste tot mai moderne, ceea ce a redus considerabil timpul de diagnosticare. Zilele sau chiar săptămânile câștigate datorită tehnologiei pot face diferența pentru pacientele cu cancer cervical, ovarian. Medicina de laborator nu doar că depistează neoplazia, ci îi sprijină și pe medicii oncologi în ajustarea tratamentului. O hemogramă, de exemplu, poate arăta că terapia nu funcționează și chiar îi dăunează pacientei, caz în care aceasta trebuie schimbată. În plus, pentru evaluarea toleranței la tratament, medicii de laborator verifică funcția hepatică și renală.După administrarea tratamentului, pacienta trebuie să efectueze periodic analize, la 3 sau 6 luni, în funcție de starea de sănătate. Pe lângă testele uzuale, medicii de laborator pot evalua toxicitatea unor medicamente sau pot realiza analize menite să depisteze o recidivă. Un test LDH, de exemplu, poate fi primul semn al reapariției cancerului și, din acest motiv, este recomandat pacientelor care au mai fost diagnosticate.Testarea la timp poate face diferența. În oncologie, fiecare zi contează. De aceea, atunci când apar simptome sau suspiciuni, este esențial să discutați cu un medic, care vă va îndruma către testele potrivite.Această inițiativă este susținută de Synevo.

S3E2 - Analizele de laborator relevante pentru cancerele ginecologice, cu Dr. Antoanela Curici

Screening-ul este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cancerului. Îi ajută pe medici să depisteze boala înainte ca aceasta să provoace simptome. Este cu atât mai important în cazul cancerelor ginecologice, care, de regulă, se manifestă doar în stadii avansate. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Silviu Iștoc explică cât de bine funcționează screening-ul în România, care sunt beneficiile majore și ce obstacole există în aplicarea lui. Screening-ul reprezintă o testare în masă a unei populații aparent sănătoase. Nu există un consens internațional privind vârsta la care o femeie ar trebui să înceapă screening-ul. În funcție de țară, primul test se face între 21 și 25 de ani. Condiția esențială este ca acest proces să fie riguros și să urmeze un program clar, stabilit de autorități. În România, screening-ul poate începe la 25 de ani, iar testarea se repetă la fiecare 5 ani.În Europa, cancerul de col uterin nu se află în primele zece forme de cancer. În România, însă, ocupă locul al treilea. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Dr. Silviu Iștoc povestește că, în Marea Britanie, operațiile pentru cancer de col uterin sunt astăzi extrem de rare, iar majoritatea pacientelor provin din afara țării, tocmai datorită eficienței programelor de screening. Una dintre principalele piedici în calea screening-ului este lipsa de informare. Multe femei nu știu nici de existența lui, nici cum pot participa. Pentru altele, rușinea de a merge la medic sau frica de rezultat devin bariere greu de trecut. La acestea se adaugă și factorul financiar, care descurajează multe paciente. Unele dintre aceste probleme ar putea fi rezolvate pe viitor, prin introducerea autorecoltării. Această inițiativă este susținută de Synevo.

Screening-ul este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cancerului. Îi ajută pe medici să depisteze boala înainte ca aceasta să provoace simptome. Este cu atât mai important în cazul cancerelor ginecologice, care, de regulă, se manifestă doar în stadii avansate. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Silviu Iștoc explică cât de bine funcționează screening-ul în România, care sunt beneficiile majore și ce obstacole există în aplicarea lui.Screening-ul reprezintă o testare în masă a unei populații aparent sănătoase. Nu există un consens internațional privind vârsta la care o femeie ar trebui să înceapă screening-ul. În funcție de țară, primul test se face între 21 și 25 de ani. Condiția esențială este ca acest proces să fie riguros și să urmeze un program clar, stabilit de autorități. În România, screening-ul poate începe la 25 de ani, iar testarea se repetă la fiecare 5 ani.În Europa, cancerul de col uterin nu se află în primele zece forme de cancer. În România, însă, ocupă locul al treilea. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Dr. Silviu Iștoc povestește că, în Marea Britanie, operațiile pentru cancer de col uterin sunt astăzi extrem de rare, iar majoritatea pacientelor provin din afara țării, tocmai datorită eficienței programelor de screening.Una dintre principalele piedici în calea screening-ului este lipsa de informare. Multe femei nu știu nici de existența lui, nici cum pot participa. Pentru altele, rușinea de a merge la medic sau frica de rezultat devin bariere greu de trecut. La acestea se adaugă și factorul financiar, care descurajează multe paciente. Unele dintre aceste probleme ar putea fi rezolvate pe viitor, prin introducerea autorecoltării.Această inițiativă este susținută de Synevo.

S3E1 - Screening-ul salvează vieți. Cum descoperim cancerele ginecologice la timp, cu Dr. Silviu Iștoc

Un diagnostic de cancer schimbă totul. Pentru multe femei tinere, una dintre marile temeri este legată de viitor: „Voi mai putea avea copii după tratament?” Într-un nou episod al podcast-ului, dr. Corina Gică, medic obstetrician-ginecolog cu specializare în reproducerea medicală asistată, explică ce opțiuni există pentru păstrarea fertilității înainte de tratamentele oncologice.   Fertilitatea poate fi afectată de chimioterapie și radioterapie, uneori definitiv. De aceea, pacientele trebuie informate cât mai devreme despre posibilitatea de a-și conserva ovocitele sau embrionii, oferindu-le șansa de a avea copii după încheierea tratamentului. Din păcate, multe femei află prea târziu despre aceste soluții sau sunt descurajate de mituri false. Unul dintre cele mai răspândite este ideea că o sarcină poate „reactiva” cancerul – un lucru infirmat de cercetările medicale recente.   Pentru femeile diagnosticate cu cancer, există mai multe opțiuni pentru prezervarea fertilității. Una dintre cele mai eficiente metode este congelarea ovocitelor sau a embrionilor, mai ales pentru paciente sub 40 de ani. Cu cât o femeie este mai tânără, cu atât are șanse mai mari ca aceste ovocite să fie viabile atunci când va decide să devină mamă. O altă metodă, mai puțin cunoscută, dar utilizată în unele cazuri, este conservarea țesutului ovarian, care poate fi reimplantat după tratament.   În ciuda progreselor din domeniul reproducerii asistate, doar 5-10% dintre pacientele oncologice apelează la prezervarea fertilității. Motivul? Lipsa informațiilor, costurile ridicate și teama de complicații. Dr. Corina Gică ne spune că aceste temeri pot fi combătute printr-o mai bună informare și prin includerea specialiștilor din domeniul fertilității în echipele multidisciplinare care tratează cancerul.   Speranța există, iar medicina oferă soluții reale pentru femeile care își doresc să aibă copii după un diagnostic oncologic. Contează însă ca pacientele să fie informate la timp și să ia deciziile potrivite pentru viitorul lor.

Un diagnostic de cancer schimbă totul. Pentru multe femei tinere, una dintre marile temeri este legată de viitor: „Voi mai putea avea copii după tratament?” Într-un nou episod al podcast-ului, dr. Corina Gică, medic obstetrician-ginecolog cu specializare în reproducerea medicală asistată, explică ce opțiuni există pentru păstrarea fertilității înainte de tratamentele oncologice.  Fertilitatea poate fi afectată de chimioterapie și radioterapie, uneori definitiv. De aceea, pacientele trebuie informate cât mai devreme despre posibilitatea de a-și conserva ovocitele sau embrionii, oferindu-le șansa de a avea copii după încheierea tratamentului. Din păcate, multe femei află prea târziu despre aceste soluții sau sunt descurajate de mituri false. Unul dintre cele mai răspândite este ideea că o sarcină poate „reactiva” cancerul – un lucru infirmat de cercetările medicale recente.  Pentru femeile diagnosticate cu cancer, există mai multe opțiuni pentru prezervarea fertilității. Una dintre cele mai eficiente metode este congelarea ovocitelor sau a embrionilor, mai ales pentru paciente sub 40 de ani. Cu cât o femeie este mai tânără, cu atât are șanse mai mari ca aceste ovocite să fie viabile atunci când va decide să devină mamă. O altă metodă, mai puțin cunoscută, dar utilizată în unele cazuri, este conservarea țesutului ovarian, care poate fi reimplantat după tratament.  În ciuda progreselor din domeniul reproducerii asistate, doar 5-10% dintre pacientele oncologice apelează la prezervarea fertilității. Motivul? Lipsa informațiilor, costurile ridicate și teama de complicații. Dr. Corina Gică ne spune că aceste temeri pot fi combătute printr-o mai bună informare și prin includerea specialiștilor din domeniul fertilității în echipele multidisciplinare care tratează cancerul.  Speranța există, iar medicina oferă soluții reale pentru femeile care își doresc să aibă copii după un diagnostic oncologic. Contează însă ca pacientele să fie informate la timp și să ia deciziile potrivite pentru viitorul lor.

S2_ep.6 - Voi mai putea avea copii? Totul despre fertilitatea după cancer, cu Dr. Corina Gica

Alexandra Corina Bărăscu este avocat și, la prima vedere, pare genul de persoană care are totul sub control. Însă, în urmă cu câțiva ani, a primit vestea pe care nimeni nu vrea să o audă: cancer de sân. A acceptat să vorbească despre experiența ei, povestind cu sinceritate cum a trecut prin momentele grele, ce a învățat despre sine și ce mesaj are pentru cei care se confruntă cu aceeași luptă.   Totul a început cu un control de rutină, pe care l-a făcut la recomandarea medicului său ginecolog. Deși își făcea analizele periodic, mamografia a scos la iveală o problemă. Următorul pas a fost ecografia, apoi biopsia. „Mâine te duci și faci biopsia”, i-a spus medicul. A fost suficient ca să înțeleagă că lucrurile sunt serioase. A urmat un moment de șoc, lacrimi, dar și o decizie: să facă tot ce ține de ea ca să meargă înainte.   Tratamentul nu a fost ușor – operație, chimioterapie, radioterapie. Chimioterapia, în special, a fost cea mai grea încercare. „Îți cade părul, îți cad genele, te slăbește fizic și psihic, dar trebuie să găsești resursele să continui.” Cu toate acestea, a făcut tot posibilul să nu se lase doborâtă. A călătorit, a purtat peruci colorate, s-a machiat și a încercat să își păstreze moralul ridicat. Pentru ea, aceste mici gesturi au făcut diferența.   Un alt lucru important? Oamenii din jur. Alexandra spune că familia și prietenii trebuie să fie acolo, dar nu ca să plângă alături de pacient, ci ca să îl sprijine, să îl încurajeze. A contat enorm și relația de încredere pe care a avut-o cu medicii.   Acum, după ani de la diagnostic, Alexandra este bine și își continuă controalele regulate. Viața i s-a schimbat, dar nu doar din cauza bolii, ci pentru că a învățat să se bucure de lucruri mici, să fie mai răbdătoare și să nu mai amâne ceea ce îi aduce bucurie. „Trăiește clipa și nu te lăsa copleșit de frică” – este mesajul ei pentru toți cei care trec printr-o situație similară.   Povestea ei este una despre putere, despre cum te ridici după cel mai greu moment al vieții tale și despre cum îți recâștigi nu doar sănătatea, ci și încrederea în tine.

Alexandra Corina Bărăscu este avocat și, la prima vedere, pare genul de persoană care are totul sub control. Însă, în urmă cu câțiva ani, a primit vestea pe care nimeni nu vrea să o audă: cancer de sân. A acceptat să vorbească despre experiența ei, povestind cu sinceritate cum a trecut prin momentele grele, ce a învățat despre sine și ce mesaj are pentru cei care se confruntă cu aceeași luptă.  Totul a început cu un control de rutină, pe care l-a făcut la recomandarea medicului său ginecolog. Deși își făcea analizele periodic, mamografia a scos la iveală o problemă. Următorul pas a fost ecografia, apoi biopsia. „Mâine te duci și faci biopsia”, i-a spus medicul. A fost suficient ca să înțeleagă că lucrurile sunt serioase. A urmat un moment de șoc, lacrimi, dar și o decizie: să facă tot ce ține de ea ca să meargă înainte.  Tratamentul nu a fost ușor – operație, chimioterapie, radioterapie. Chimioterapia, în special, a fost cea mai grea încercare. „Îți cade părul, îți cad genele, te slăbește fizic și psihic, dar trebuie să găsești resursele să continui.” Cu toate acestea, a făcut tot posibilul să nu se lase doborâtă. A călătorit, a purtat peruci colorate, s-a machiat și a încercat să își păstreze moralul ridicat. Pentru ea, aceste mici gesturi au făcut diferența.  Un alt lucru important? Oamenii din jur. Alexandra spune că familia și prietenii trebuie să fie acolo, dar nu ca să plângă alături de pacient, ci ca să îl sprijine, să îl încurajeze. A contat enorm și relația de încredere pe care a avut-o cu medicii.  Acum, după ani de la diagnostic, Alexandra este bine și își continuă controalele regulate. Viața i s-a schimbat, dar nu doar din cauza bolii, ci pentru că a învățat să se bucure de lucruri mici, să fie mai răbdătoare și să nu mai amâne ceea ce îi aduce bucurie. „Trăiește clipa și nu te lăsa copleșit de frică” – este mesajul ei pentru toți cei care trec printr-o situație similară.  Povestea ei este una despre putere, despre cum te ridici după cel mai greu moment al vieții tale și despre cum îți recâștigi nu doar sănătatea, ci și încrederea în tine.

S2_ep.5 - Teamă, curaj și vindecare sau cum mergi mai departe ca să învingi, cu avocat Alexandra Corina Bărăscu

Profesor Doctor Peltecu demitizează cancerul ginecologic și mamar Podcastul ‘’Stimă, nu stigmă’’ adresează probleme reale prin conversații deschise, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare. În toți acești ani în care sunt alături de femei în lupta lor cu cancerele ginecologice și de sân, am observat două constante care mă întristează și acum. Felul în care, în România, vorbim despre cancere: vorbim puțin, superficial și fragmentat. Sigur că sunt conversații dificile, mai ales de avut în spațiul public, însă efectul generat este acela că nu există informații complete, aplicate și verificate de specialiști. Astăzi, în România, o pacientă nu are acces la informații care îi pot salva viața. Există o stigmatizare în jurul cancerelor ginecologice și de sân, în felul în care vorbim despre cancer și în felul în care relaționăm cu pacientele. Astfel, a apărut inițiativa unui proiect ce își propune să ofere informații reale, de la specialiști în domeniu, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare.

Profesor Doctor Peltecu demitizează cancerul ginecologic și mamar Podcastul ‘’Stimă, nu stigmă’’ adresează probleme reale prin conversații deschise, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare. În toți acești ani în care sunt alături de femei în lupta lor cu cancerele ginecologice și de sân, am observat două constante care mă întristează și acum.Felul în care, în România, vorbim despre cancere: vorbim puțin, superficial și fragmentat. Sigur că sunt conversații dificile, mai ales de avut în spațiul public, însă efectul generat este acela că nu există informații complete, aplicate și verificate de specialiști.Astăzi, în România, o pacientă nu are acces la informații care îi pot salva viața. Există o stigmatizare în jurul cancerelor ginecologice și de sân, în felul în care vorbim despre cancer și în felul în care relaționăm cu pacientele. Astfel, a apărut inițiativa unui proiect ce își propune să ofere informații reale, de la specialiști în domeniu, cu scopul de a demistifica cancerele ginecologice și mamare.

hubhopper

Stimă, nu stigmă!

hubhopper